Subiect: Facere 1:2-5
View Single Post
  #93  
Vechi 13.01.2011, 20:46:03
Eugen7's Avatar
Eugen7 Eugen7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.580
Implicit

stiinta se bazeaza pe studiu empiric.


Metoda științifică costă în următoarele faze:

* Observarea unui fapt
* Formularea unei probleme
* Propunerea unei ipoteze
* Realizarea unui experiment controlat, pentru a testa validitatea ipotezei

Pentru o siguranță sporită în tragerea concluziei, întregul experiment trebuie să fie controlat. Experimentul controlat este acel experiment realizat prin tehnici care permit înlăturarea variabilelor care pot masca rezultatul.

În acest tip de experimente, se folosește metoda dublu-orb, o metodă care folosește:

* Un grup de test (un grup care va fi efectiv testat)
* Un grup de control (un grup care nu va fi testat și care este folosit doar pentru a dovedi că testul este valid)


In stiinta, termenii de "model", "ipoteză", "teorie" și "lege fizică" au în știință alte înțelesuri decât în limbajul uzual. Oamenii de știință folosesc termenul de "model" pentru a exprima descrierea a ceva, în mod specific ceva care poate fi folosit pentru a face predicții care pot fi testate prin experiment sau observație. O ipoteză este o afirmație care ori (încă) nu a fost nici confirmată nici infirmată prin experiment. O lege fizică sau o "lege a naturii" este o generalizare științifică bazată pe observații empirice.

Cuvântul teorie este înțeles greșit de multi oameni. În limbaj comun înseamnă idei care nu se bazează pe nici o dovadă solidă; în contrast cu aceasta, oamenii de știință de obicei folosesc acest cuvânt pentru a se referi la mănunchiuri de idei care fac prognoze specifice. A spune "mărul a căzut" este a afirma un fapt, în timp ce teoria newtoniană a gravitației universale este un corp de idei care permit unui om de știință să explice de ce mărul a căzut și să facă prognoze privind alte obiecte căzătoare.


Procesul cunoașterii științifice

Acesta este un model ideal (în unele științe numai o parte din pașii de mai jos pot fi parcurși și deseori cunoștințele sunt dobândite în alt mod, inclusiv prin hazard):

1. Observarea și măsurarea fenomenelor
2. Acumularea și ordonarea materialului
3. Creearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță
4. Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări
5. Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
6. Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții
7. Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor
8. În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii

Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunoștință științifică

Acest model este valabil doar pentru disciplinele unde se lucrează analitic. Pentru științele istorico-hermeneutice sunt valabile alte principii.


Criteriile teoriei științifice

* Lipsa afirmațiilor care se conțin pe ele însele ca premise
* Consistență internă: lipsă de contradicții în cadrul teoriei
* Consistență externă: lipsă de contradicții cu alte teorii recunoscute
* Valoarea cercetării: explicarea unor noi probleme care până acum nu au putut fi explicate
* Testabilitate empirică
* Explicație eficientă
* Falsificabilitate: o teorie trebuie să fie astfel formulată, încât afirmațiile să poată fi infirmate prin experiment. Teorii nefalsificabile, deci care nu pot fi infirmate prin experiment nu pot fi considerate științifice


Criteriile experimentului științific

* Obiectivitate (verificabilitate intersubiectivă): Un experiment este obiectiv, dacă cercetători diferiți, în condiții identice, ajung la aceleași rezultate finale.
* Fidelitate (reliabilitate):Un experiment este reliabil, dacă în aceleași condiții, în repetate rânduri, duce la rezultate identice, deci se poate repeta.
* Validitate (valabilitate): Un experiment este vaild, dacă regula de măsură într-adevăr măsoară ceea ce ar trebui să măsoare. Aici trebuie să se evite ca alte caracteristici, care nu sunt măsurate, să nu influențeze rezultatul. Totuși, asta înseamnă o standardizare foarte riguroasă a condițiilor în care are loc experimentul. Aceasta însă poate să influențeze negativ valabilitatea. Dacă de exemplu, în cadrul unui experiment cu animale controlat riguros, anumite tipare de comportament trebuie să fie măsurate prin tratamentul A, se poate că acel tipar de comportament a fost cauzat nu de tratamentul respectiv, ci de circumstanțe (cușcă mică, plictisitoare etc.).
* Standardizare și comparabilitate: rezultatele unui experiment numai atunci sunt comparabile, dacă respectă anumite criterii stabilite anterior. Pentru a asigura repetabilitatea și verificarea unui experiment, regulile de evaluare a experimentului trebuie să rămână cât mai simple posibil.

Last edited by Eugen7; 13.01.2011 at 20:52:26.
Reply With Quote