[Mosh-Neagu]

Inainte de toate, cred ca e bine sa nu facem risipa de pareri la superlativ. E adevarat ca mai avem parte in biserici si de imagini mai putin agrabile, dar haideti sa nu generalizam. Daca ar fi sa luam partea feminina de cand e un golomotz si se joaca de-a familia cu papusile si pana la femeia-sotie, femeia-mama, femeia-bunica, barbatul este mult prea departe de rabdarea ei, ca sa nu spun de conexiunile care i se fac in creierasul ala sensibil (cateodata exagerat de sensibil...) Bisericile sunt in general pline cu femei... Unde sunt barbatii? Care la meci, care la vanatoare (de placere), care la amante, care dupa afaceri, care prefera sa stea la televizor, in timp ce sotia merge la Sf. Liturghie. Daca mai sunt si dintr-acele care nu "corespund" firescului, cred ca trebuie sa fie problema lor (care pe parcurs , cu voia lui Dumnezeu, se va rezolva) si nu problema noastra. Cand privim in biserica pe cineva cu patima sau ostentatie, poate ca ar fi fost mai bine daca ramaneam acasa. Ispita vine prin cineva, cumva, pentru ca altfel nu ne putem "slefui", dar noi suntem datori sa ne amintim de uraciunea sufletului nostru mai intai.
Cat despre baiatul cu par tepos, eu il apreciez ca a ramas pana la sfarsitul Sf. Liturghii. De obicei, dupa "Tatal nostru" parca se da cu D.T.T. Si daca preotul are har, poate aduce "din condei" , o vorba de duh care sa-l puna pe ganduri pe cel oleaca aiurit. Daca insa "aiuritii" nu raman pana la predica parintelui, e mai greu sa poata preotul face mai mult decat sa le lase pe toate in voia lui Dumnezeu.