[eucred]

III

Nu trebuie să fie invidios pentru succesul altuia, nici să nu se bucure pentru defectele cuiva.
In dragostea lui Hristos, trebuie să se întristeze şi să se mâhnească pentru defectele fratelui, dar să se bucure pentru realizările lui. Nu trebuie să fie indiferent pentru cei care păcătuiesc sau să stea liniştit pentru ei.
[COLOR=black]Cel care mustră trebuie să mustre cu toată îndelunga-răbdare, cu frică de Dumnezeu şi cu scopul să întoarcă pe cel păcătos. Cel mustrat sau pedepsit trebuie să fie primit cu bunăvoinţă, cunoscând folosul său în îndreptare.
Când cineva este acuzat, nu trebuie ca altul să contrazică pe acuzator înaintea aceluia sau a altor câţiva. Dar dacă vreodată s-ar întâmpla ca acuzaţia să apară cuiva nedreaptă, (acesta) de la sine să ia cuvântul pentru cel acuzat şi, fie să-l lămurească, fie să se lămurească.
Trebuie ca fiecare, în măsura în care îi este posibil, să liniştească (îmblânzească) pe cel care are vrăjmăşie împotriva lui. Nu trebuie să se păstreze ranchiună împotriva celui care a păcătuit şi se căieşte, ci să fie iertat din inimă.
Trebuie ca acela care spune că se pocăieşte pentru păcat, să se întristeze nu numai pentru păcat, ci să şi facă roade vrednice de pocăinţă. Cel care a fost pedepsit pentru păcate anterioare şi a fost găsit vrednic de iertare, dacă va greşi din nou, îşi pregăteşte sieşi judecata mâniei dumnezeieşti mai rea (aspră) decât cea dinainte.
Cel care după prima şi a doua mustrare persistă în greşeala lui, trebuie să fie arătat proiestosului, pentru ca astfel, fiind mustrat de mai mulţi, să se ruşineze. Dar dacă nici astfel nu se va îndrepta, să se taie ca sminteală a celorlalţi şi "să fie privit ca un păgân şi ca un vameş", spre siguranţa celor care lucrează instruirea ascultării, potrivit celor spuse: "Când se prăbuşesc cei fără de lege, se înfricoşează cei drepţi". Dar trebuie să se şi plângă pentru el, ca de un mădular tăiat din corp.
Soarele nu trebuie să apună peste mânia fratelui, ca nu cumva noaptea să-i ducă la deplină învrăjbire şi în ziua judecăţii să-i copleşească delictul neînlăturat.
Nu trebuie să aştepte prilej potrivit pentru îndreptarea lui, pentru că nu este sigur pentru ziua de mâine; în realitate mulţi plănuiesc multe pentru ziua de mâine, dar n-o mai apucă (ajung).
Nu trebuie să abuzeze de încărcarea peste măsură a pântecelui, de la care provin închipuirile (imaginaţiile) de noapte.
Nu trebuie să se forţeze la lucru peste măsură şi să depăşească limitele moderaţiei, potrivit Apostolului, care a spus: "Ci, având hrană şi îmbrăcăminte, cu aceasta vom fi îndestulaţi", pentru că abundenţa, dincolo de necesitate, produce chipul avariţiei (lăcomiei), iar lăcomia a fost declarată ca închinare la idoli.
Nu trebuie să fie avar, nici să nu strângă lucruri nefolositoare, de care nu are nevoie.
Cel care se alătură lui Dumnezeu, să îmbrăţişeze sărăcia pentru totdeauna şi să fie străpuns (fixat) în teama de Dumnezeu, potrivit celui care a spus: "Străpunge cu firea Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut".
Să dea Domnul ca să primiţi cele spuse, cu toată înţelegerea, aşa încât să dovediţi roade vrednice de Duhul spre slava lui Dumnezeu, prin graţia lui Dumnezeu şi cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.