Citat:
În prealabil postat de windorin
Se taie, din start, orice incercare de a vietui curat. Nici macar nu se incearca.
Nu suntem handicapati, nu suntem saraci lipiti, etc... insa tare ne place sa ii punem mereu pe aceia in fata, in astfel de discutii.
De ce nu spunem oare, fiecare: "Sunt prea slab, ca sa am atata credinta si nadejde... in puterea de a ma ajuta a lui Dumnezeu." ?!
Spui ca trebuie sa ne folosim "gandirea" si sa ne "asumam responsabilitatea". Bun !
Oare o gandire curata si evlavioasa va ajunge vreodata sa vada in prezervativ ceva curat ?!
|
In anumite situatii, indraznesc sa spun ca da.
Cum ar fi cele numite de mine mai sus.
Personal, da, recunosc ca credinta mea nu este destul de tare. Dar mai am si alte motive sa evit sa am mai mult decat doi copii pe care Dumnezeu ni i-a dat pana acum.
Windorin, nu te supara pe mine: chiar suntem, personal, intr-una din situatiile citate de mai sus, nu ma ascund in spatele lor. A avea mai multi decat cei doi pe care ii avem ar fi iresponsabil.
Sau fie, ar fi o lasare totala in voia lui Dumnezeu, de care nu suntem in stare. Daca am fi mai buni, mai sfinti, am fi, poate.
Dar a nu-ti cunoaste nivelul duhovnicesc este, cred, o forma de mandrie. Deci..
Esti foarte idealist, esti casatorit de curand, ai
un copil (care inca nu umbla in patru labe). Asteapta sa ai cativa pana sa judeci. Poate nici credinta ta nu va ajunge. Poate va aparea si la voi o situatie critica (sa nu fie!)
Esti asa de sigur de tine? Si asta poate fi o greseala.
Eu gandeam ca tine mai demult, cand nu eram casatorita.
Si nu spun ca responsabilitatea ar trebui intotdeauna sa ne opreasca sa avem un numar nedefinitt de copii. Sunt situatii in acre se poate si este bine. Dar eu am ajuns la convingerea ca este mai degraba o
vocatie. Nu o 'obligatie crestina'.