Psalmul 119
La necaz, spre Domnul am strigat
Și m-a auzit, m-a mângâiat!
Doamne Dumnezeu, mă izbăvește
De tot răul ce mi se vestește!
Ce primești de la limba vicleană?
Săgeți ascuțite, trase-n rană,
Cu cărbuni aprinși, în vârful lor -
Asta este roada răilor.
Vai, am hoinărit în loc deșert,
Mult am pribegit, cu suflet sterp;
Vrut-am să fiu făcător de pace
Cu cei ce-o urau. Dar nu le place.
Le-am grăit degeaba, iar și iar,
S-au luptat cu mine în zadar.
|