
11.01.2011, 09:12:33
|
Banned
|
|
Data înregistrării: 11.12.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 324
|
|
Citat:
În prealabil postat de Melissa
Fenomenul levitatiei a fost privit din perspective diferite pe doua continente care descriu culturi foarte diferite: Europa si Asia. In vreme ce pe “batranul continent” levitatia era un fenomen demonic (desi cel mai des “posedatii” erau chiar clerici), in Asia era o adevarata arta, pe care doar cei initiati si experimentati o puteau practica. In religiile orientale, una dintre diferentele semnificative dintre zei si oameni era aceea ca primii posedau darul zborului. Desi, aparent fara nicio explicatie, multi muritori au invatat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri din istoria de secol XVII a Bisericii Catolice, care a provocat o adevarat isterie in masa la vremea respectiva este cel al lui Joseph de Copertino. Suferind de debilitate mintala, acesta ar fi fost condamnat uitarii in anonimat, daca nu ar fi avut ciudatul obicei de a-si mai lua zborul din cand in cand. Inteligenta sa limitata a facut ca Joseph sa nu fie acceptat in ordinul calugarilor franciscani, insa la insistentele acestuia, calugarii l-au primit in calitate de frate mirean. Joseph era un credincios impatimit, iar autobiciuirea in scopul iertarii pacatelor constituia o practica frecventa. Cu toate pacatele imaginare sau nu ale mireanului, uneori era de ajuns pomenirea numelui Fecioarei Maria pentru ca acesta sa se ridice de la pamant. Exercitiul sau nu era doar un simplu act de levitatie, ci se transforma intr-un adevarat zbor deasupra capetelor bisericesti.
|
poate fi o legenda, un mit, nu stim exact daca asa au stat lucrurile.
|