[vsovivi]

''1. Intru'nceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul .
2. Dar pamantul era nedeslusit si ne'mplinit ; si intuneric era deasupra genunii; si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4. Si a vazut Dumnezeu lumina ca e frumoasa ; si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric.
5. Si Dumnezeu a numit lumina "ziua", iar intunericul l-a numit "noapte". Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai .
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta apele de ape!" Si a fost asa:
7. Dumnezeu a facut taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei.
8. Si Dumnezeu a numit taria "cer". Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua.
9. Si a zis Dumnezeu: "Apele de sub cer sa se adune intr'o singura adunare si sa se arate uscatul!" Si a fost asa: apele de sub cer s'au adunat in adunarile lor si s'a aratat uscatul.
10. Si Dumnezeu a numit uscatul "pamant", iar adunarile apelor le-a numit "mari". Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
11. Si a zis Dumnezeu: "Pamantul sa odrasleasca verdeata: iarba purtatoare de samanta, dupa felul si asemanarea ei, si pom roditor care dupa felu-i sa dea rod cu samanta'n sine pe pamant!" Si a fost asa:
12. Pamantul a odraslit verdeata: iarba purtatoare de samanta dupa felul si asemanarea ei, si pom roditor care dupa felu-i sa dea rod cu samanta'n sine pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia.''


''2. Dar pamantul era nedeslusit si ne'mplinit ; si intuneric era deasupra genunii; si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.''


Trebuie înţeles întocmai căci Dumnezeu nu se joacă cu cuvintele, cu clipele şi cu ceasurile.

Toată creaţia a apărut brusc din Sine ca o bilă întunecată şi finită, cu apă limpede ca cristalul ce se afla într-un cub care nu o atingea, era cubul nevăzut al înţelepciunii veşnice ce era Cer, şi în acel cub nu exista lumină ci după cum este scris exista un sus şi un jos, iar lumină ce putea fi văzută în adâncul sferei şi deasupra ei nu exista ci Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor şi focul Duhului Sfânt a luminat în sferă de sus şi a tot coborât până în mijlocul sferei de unde a început despărţirea apelor de ape formându-se spaţiul gol, Cerul, Tăria, căci Cubul nevăzut a fost cuprins prin această despărţire în interior, deci erau numai ape căci pământul era nedesluşit şi ne'mplinit, şi se arată cum a apărut pământul din apele de sub Cer când acestea s-au strâns în adunările lor la porunca Domnului formând mările ca să dea naşterere uscatului căruia i s-a dat numele de PĂMÂNT.

Creaţia este deci finită şi pe mijlocul cerului creaţiei merge Soarele şi Luna iar Stelele pe firmament, pe boltă, acolo sus existând un volum de apă tot atâta cât este sub soare şi lună, doar că deasupra apele nu se adună în adunările lor.

Creaţia este mică şi finită şi speculaţiile ştiinţificilor vin din faptul că ei nu pot nicicum pricepe finitul care pentru a fi finit trebuie să existe doar dreapta cu lungime finită şi nu cea infinită, deci dreapta cu lungime finită pe care se poate merge totuşi la nesfârşit într-o direcţie fără ca să extinzi lungimea ei, fiindcă e musai ca ea să fie finită. Şi de aici consecinţele. Extinderea dreptei reale nu se poate face închipuindu-ne noi ci rugând pe Dumnezeu ca să mărească Creaţia... dacă voieşte... căci fără El noi doar ne închipuim o creaţie infinită îmbătându-ne cu teorii fanteziste pline de planete şi pământuri prin cer, globuri cu distanţe infinite între ele... dar toate toate sunt nişte lucruri false şi absurde cusute cu aţă albă de ştiinţificii explicaţionişti savanţi... căci aşa ceva nu există ca lucruri văzute ci sunt minciunile lor ca să le iasă născocirile lor explicaţioniste la demonstraţie.

Dar creaţia nu se rezumă doar la cele văzute ci sunt şi cele nevăzute care se vor vedea doar atunci când vor ajunge în fiinţă, când se vor fi plinit. Deci există şi un Rai şi un iad şi care nu se văd în creaţia ce se vede cu ochiul omenesc, cu ochii omului neduhovnicesc dar care sunt şi ele, Raiul şi Cerurile sus, precum şi iadul şi chinurile jos, fără pic de relativitate absurdă.