Citat:
În prealabil postat de Pantsless
|
Există, totuși, o alternativă, adică să citim întregul demers argumentativ al filosofului.
http://www.scribd.com/doc/2660872/Pe...-Blaise-Pascal (
Pensées et opuscules,
Article cinquième, Le Pari). Scuză-mă că nu am găsit un link în română.
Cât despre logică, dacă ai studiat logica, înseamnă că știi că logica tradițională, ca să zic așa, (aristotelică și simbolică) este departe de a lămuri și epuiza paradoxurile care se pot naște „gândind logic”.
O să încerc să explic și sper să mă fac cât mai bine înțeles. N-am să intru în detalii privind teoria mulțimilor (mai precis, paradoxul mulțimii tuturor mulțimilor) din respect față de cei care, nefiind de specialitate, poate că nu ar putea urmări în cunoștință de cauză demostrațiile. O să exemplific paradoxul lui Russell (paradoxul mulțimii tuturor mulțimilor) prin exemplele care au fost date (și de el) de-a lungul timpului:
1.paradoxul bărbierului: să presupunem că Pantsless este singurul bărbier al comunei X și potrivit contractului cu primăria, Pantsless bărbierește doar sătenii care nu se pot bărbieri singuri. Cine-l bărbierește atunci pe Pantsless? Există două posibilități:
a. Pantsless se bărbierește singur, dar atunci nu respectă contractul cu primăria și apare contradicția logică;
b. Pantsless nu se bărbierește singur, dar potrivit contractului Pantsless bărbierește pe cei care nu se bărbieresc singuri, ceea ce înseamnă că, totuși, s-ar bărbieri și iar apare contradicția logică.
2.paradoxul poștașului: într-un sat, poștașul duce corespondența doar sătenilor care nu pot să și-o ridice ei înșiși de la oficiul poștal. Poate poștașul să-și ridice singur corespondența? (raționamentul este similar ca în cazul precedent).
Mai există și paradoxul cataloagelor al lui Gonseth, paradoxul nominalizării etc. Există de asemenea și paradoxurile formulate în antichitate de eleați (paradoxurile lui Zenon: paradoxul lui Ahile și a broaștei țestoase, paradoxul săgeții). Imposibil să nu fie și pe net...
Paradoxurile (de fapt, un singur paradox, cel al muțimii tuturor mulțimilor) au fost „soluționate” ulterior, dar fiind mai mult probleme de limbaj și structură a matematicii,
au fost rezolvate printr-o disciplină nouă: metamatematica. Particula „meta” desemnează ce se află „dincolo” de hotarele disciplinei în cauză. Adică, mai există metafilosofie, metalogică etc. Cu alte cuvinte, trebuia să se producă un salt calitativ în așa fel ca explicațiile să depășească „autoreferențialitatea”.
În mod analog, logica este departe de a se putea transpune în domeniul infinitului pentru a explica ceva! Ca să abordezi teoretic transcendentul, îți trebuie mijloace "dincolo de logică" / "metalogice", nu ilogice că asta te duce aproape întotdeauna și în mod cert la ateism.
Și ca să închei:
de ce am dat exemplele, pe care mulți le cunosc deja, de mai sus? Tocmai pentru a sublinia limitele logicii pe baza căreia raționăm și care pe tine te îndreptățește atât de mult să faci pe viteazul!
Vreau totuși, fiind nițel mai tânăr ca mine, să-ți spun că, a propos de Blaise Pascal, acesta a fost primul care a creat un sistem de calcul (nu întâmplător, un limbaj de programare, îi poartă numele, dar tu știi asta deja. Și pe omul ăsta, ai îndrăznit dumneata să-l faci „inconsistent” și „ilogic”). Dacă vei citi cu atenție fragmentul din lucrare pe care ți l-am precizat, vei constata că
nu de ilogică suferă pariul lui, ci cel mult ai putea ajunge la paradox, dar și asta e puțin probabil în cazul tău și nu o să fiu eu cel care să-ți furnizeze argumente împotriva mea. 
P.S. „Filosofie? Nu, ai nevoie de logica, nu de o lucrare publicata din cadrul filosofiei. Filosofia e prin excelenta subiectiva.” Așa ziceai, parcă?
Bertrand Russell, Ferdinand Gonseth (pe care i-am pomenit mai sus), Aristotel, („întemeietorul” logicii naturale), Zenon etc., nu vreau să fac aici istoria logicii și a filosofiei (logica, spre cultura ta generală, este un domeniu al filosofiei), sunt toți prin definiție filosofi. Filosofia nu înseamnă ceea ce cred cei îmbâcsiți de prejudecăți sau filosofii de ocazie (ăștia din urmă spun de obicei că oricine are o părere cât de cât despre existență și problemele vieții este filosof sau că filosofia înseamnă doar o crestomație de păreri și opinii cu privire la problemele fundamentale ale omului și existenței sale în univers sau a universului în genere). Datorită filosofilor, epistemologilor, pot fi precizate condițiile, finalitatea, demersul teoretic etc. al oricărei științe.