[Fani71]

În prealabil postat de Mirela0110

buna seara. as avea niste intrebari despre cum ne educam copiii.
am o fetita de 2 ani si 3 luni si pot spune ca este un copil foarte bun, extraordinar de bun. e calda, iubitoare, dragastoasa, e o scumpete de fetita. dar na ca orice copil mai face mofturi. si nu stiu cum sa reactionez de fiecare data la mofturile ei si nu stiu daca metodele mele sunt bune.

de ex daca nu face un lucru pe care o pun sa il faca ( de ex, sa manance, sa doarma, sa se spele pe dinti, sau sa stranga ceva de pe jos) sau din contra face ceva ce ii zic sa nu faca (sa bata cu lingura in masa, sa rupa nu stiu ce revista, sa arunce pe jos hainele, sa se ude cu apa pe maini, sa umble la calculator), asta dupa ce o rog frumos sa faca sau sa nu faca si se incapataneaza sa nu ma asculte, (si cand se incapataneaza sa nu ma asculte, cateodata, cu cat ii zic ceva cu atat face contrar, sau incepe sa planga ) incerc sa o mai distrag , sa ii arat ceva pe afara sau prin casa, ca sa uite .... daca vad ca nu merge cu uitatul, o mai amenint ca vine "nenea rau" si ii papa mancarea, sau nasul, sau ii ia ursuletul preferat .. si atunci ma mai asculta putin...
dar eu stiu daca e bine asa????
si in cel mai rau caz, cand vad ca nu merge nici cu vorba buna, nici cu uitatul, nici cu amenintatul, ma enervez si ori tip la ea, (eu ma si enervez cam foaaaaaarteeeee usor) ori ii mai trag cate o palmuta asa la fundulet care cateodata o baga in seama cateodata nu :P. si cateodata nu merge nici una si o iau de la capat ...

deci cam astea sunt metodele mele, dar nu stiu daca sunt chiar asa bune in ce priveste educatia unui copil. stiu ca trebuie foarte multa rabdare, si eu intr-adevar ma enervez cam usor, dar cred ca orice om se mai enerveaza. si cu toate ca e greu, trebuie prin aprilie sa vina si bebe nr 2 pe care mi l-am dorit enorm si daca da Domnul sa fie bine cu el, sa fie sanatos, si daca nu ajung la Socola bineinteles :P, il vreau si pe al treilea. iubesc enorm copiii, eu nu am avut niciodata familie si de asta imi doresc, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa imi fac o familie cat mai numeroasa (in limita posibilitatilor). si in afara faptului ca trebuie multa rabdare, stiu ca teoretic o mama nu trebuie sa fie nici prea ingaduitoare nici prea severa, trebuie sa existe un echilibru, dar practic e mai greu.

de asemenea stiu ca nu trebuie spus la copil apelative de genu esti rau, esti obraznic, pentru ca ii intra in cap ideea asta si apoi cand este sa faca ceva care stie ca nu are voie, el gandeste ei oricum mami si tati stiu ca sunt rau si obraznic de ce sa nu fac? plus ca poate incepe sa se subestimeze... dar atunci in afara ca ii spun frumos, aia nu e bun, aia nu e frumos, si nu baga deloc in seama, cum ii zic? esti bun dar faci lucruri rele?

de aceia as vrea sa invat mai multe despre educatia copiilor incepand cu o varsta frageda, 1,2 anisori, varsta la care il iau pe NU in brate, a incapatanarii, a distrugerii, a neascultarii, a incercarii nervii parintilor.

Si eu am un baietel de 2 ani jumatate.
Sa stii ca este varsta lui 'nu', sau 'prima adolescenta', in care copiii incep sa descopere ca sunt prsoane si au vointa proprie, de aceea o incearca, si nu asculta, fac invers decat le ceri, se opun la orice, sunt inconsecventi (ni se pare noua) etc. Este foarte important pentru dezvoltarea lor sa treaca prin aceasta faza.

Eu cred ca nu este bine sa ii educam cu minciuni. A ii spune copilului ca vine 'nenea rau' sau bau bau este o minciuna, orice ai zice. Sti ca se obisnuieste, dar cred ca este gresit.
Copilul trebuie respectat, deci trebuie sa ii spunem adevarul.

Din cate stiu eu, la aceasta varsta trebuie sa le dam reguli clare, dar nu inutile. Sa evitam situatiile de conflict, dar daca ele apar, sa ramanem consecventi (sa nu cedam).
Dar mai bine citesti in cartile (numeroase) scrise despre varsta asta.

Ce fac eu cand nu asculta: il cert, ii spun ca ma supara; il intreb daca stie ca nu are voie aia sau ailalta; ii iau jucaria sau obiectul respectiv (daca cu o jucarie face prostii); daca se opune de ex. sa il imbrac sau sa il schimb, dupa ce il chem de cateva ori il iau pur si simplu si il schimb etc chiar daca plange sau urla (se potoleste imediat); il trimit la colt; pedeapsa maxima: il pun in patut cateva minute si ii cer din nou sa faca ce il rugasem.
S-a intamplat si sa ii iau o jucarie daca face prostii cu alta.
Si cu distratul atentiei merge cateodata cand e vorba de ex. de mers la culcare, care se face dupa un anumit ritual; daca nu vrea sa incheie o etapa din ritual, ii zic de urmatoarea si uita ca nu vroia sa o incheie pe cea dinainte.

In general una din aceste metode functioneaza.

Conteaza foarte mult un fel de fermitate blanda (nici eu nu reusesc intotdeauna..): sa stii ce vrei, si sa simta copilul asta. Nu sa te simta enervata si exasperata.

Stiu ca este greu cand estio si insarcinata. Si mie imi era mai greu cand eram insarcinata decat acum cand avem doi (al doilea are 7 luni), aveam mai putina forta si rabdare si ma exaspera cand nu asculta.

Al nostru cred ca incepe sa iasa din faza asta, pt ca face mari progrese in vorbire si te poti intelege mai usor cu el.