De poți să fii
"De poți să fii precum un "cerșetor",
Doar c-un bănuț să mai trăiești o zi,
Și totuși să gândești că-n viitor
Comori in ceruri vei agonisi...
De poți sta în genunchi fără rușine,
Cu mâinile întinse, să primești
De la străinul cel de lângă tine,
Bogat in har, și-apoi să înmulțești.
De poți să ții în mintea ta icoana
De-a pururi Născătoarei de Lumină
Și mulțumi, frângându-te, de hrana
Jertfirii unui Fiu fără de vină.
De poți să-mparți, la rându-ți, cu oricare
A flămânzit pe treptele făpturii,
Și chiar răbda în blândă ascultare
Pe cel ce-mparte din prisosul urii.
De poți vedea prin găurile hainei
Cum trupul tău se face tot mai mic,
Înfrigurat în măreția Tainei
De-a exista și de a fi nimic.
De poți simți Ființa Suferinței
Pe crucea ce te-apleacă la pământ,
Înaintând pe calea pocăinței,
Vestind că numai Domnu-n tine-i sfânt.
Atunci primești... și-acela este Darul,
Ce-i pregătit de veacuri tuturor:
Chiar Duhul Sfânt te va-ncălzi cu Harul;
C-ai fost, de Har, smeritul “cerșetor”."
|