,,Petrecerea neimprastiata,ferita de orice grija a vietii,ca astfel omul sa poata primi departarea de oameni si de imbratisari,sa fuga de zgomot si de cei ce umbla racnind ca un leu,cautand pe cine sa inghita;prin intalnirile si grijile vietii trebuie sa aiba numai o singura grija:cum sa placa lui DUMNEZEU mai mult si sa-si faca sufletul neosandit in ceasul mortii;si ca sa afle cu toata siguranta lucrurilor fine ale dracilor si gresalele sale ce intrec nisipul marii.Cunoscandu-le pe acestea,omul plange de-a pururea,dar e mangaiat de DUMNEZEU.''