[Eugen7]

În prealabil postat de Templier Knight

As vrea sa discutam despre originea omului , in general.Stim cu totii ca exista 2 mari teorii sau ipoteze :cea a evolutionismului si cea biblica,fiecare avandu si dovezile sale.Cea a evolutionismului prezinta faptul ca am fi evoluat din niste microorganisme(nu din maimute .Darwin nu a spus niciodata acest lucru , asa cum cred toti)care pe parcursul a mai multor miliarde milioane de ani au ajuns la ceea ce suntem astazi:tot ce inseamna viata .Ipoteza biblica ne arata faptul ca omul a fost creat de Dumnezeu in parcursul a 6 zile ,primi oameni fiind Adam si Eva .Fiecare ipoteza isi are propriile dovezi , in cea a evolutionismului raman marturii fosilele si scheletele unor hominizi care au trait cu mult timp in urma iar in cea biblica marturiile biblice propriu zise (Geneza).Oricum dupa parerea mea , aici sunt subiectiv ,Dumnezeu exista cu siguranta si .. ,chiar si microorganismele alea sa zicem nu ar fi aparut din senin,Cineva le a creat.Aceste 2 ipoteze ,chiar daca se confrunta una cu alta si fiecare isi are proprii sustinatori nu putem nega un singur lucru , acela ca sigur exista un Creator ,un Dumnezeu si toti ateii ar putea spune ce ar vrea ,nu pot nega acest lucru,daca nu crezi in Dumnezeu nu inseamna ca El nu exista .Astept pareri .Numai Bine

Teoria Evolutionista ofera suficiente detalii pentru a justifica extrem de solid următoarele idei:

1. Descendenţa comună e un fapt stabilit ştiinţific: toate formele bilogice de viaţă de pe Terra sunt înrudite prin intermediul unor origini comune.
2. Apar modificări în cadrul aceleiaşi specii: aşa-numita microevoluţie.
3. Speciile însele apar şi dispar: aşa-numita macroevoluţie.
4. Mecanismul principal al evoluţiei constă în: moştenirea genetică cu variaţii şi selecţia naturală.


Teoria Evolutionista nu face referiri la existenţa divinităţii sau la teoria designului inteligent. Sunt subiecte interesante, dar care nu îşi au locul într-o discuţie ştiinţifică. Teoria evolutionista nu discuta despre originea vieţii pe Terra, o temă ştiinţifică interesantă, dar de care nu are nevoie în analiza evoluţiei vieţii pe Pământ şi despre care se ştiu mult mai puţine lucruri în comparaţie cu informaţiile pe care le are despre evoluţionism.


Pozitia nostra a creationistilor (crestin ortodocsi):
Sfânta Scriptura si Sfintii Parinti afirmă, fără echivoc, că diferența între om şi animale nu este nicidecum trupească (fiziologică), ci doar de natură spirituală, întrucât doar sufletul omului are spirit (duh, adică este rațional, gânditor).

Ştiinţa oferă multe răspunsuri utile pentru omenire întrucât explică unele mecanisme ale dezvoltării vieții pe pământ şi rolul ADN-ului, însă, din nefericire, nu poate răspunde la problemele fundamentale ale originii vieții:

1. Cum a apărut viața?
2. Cum devine om un ovul fertilizat?
3. De ce ADN-ul fără gene s-a păstrat fără mutaţii de-a lungul evoluţiei?
4. De unde provine superioritatea omului faţă de animale (întrucât nu este trupească)?


Organismele vii, atât cele vegetale cat şi cele animale, nu au apărut toate simultan. Dumnezeu le-a făcut pe toate cu înțelepciune conform planului Său, treptat, legându-le prin legi precise unele de altele, de la organismele cele mai simple până la cele mai complicate, aşa cum reiese din revelaţia Sfintei Scripturi. Privind din sistemul de referinţă (temporal) al omului, apar pe rând (nicidecum toate în acelaşi timp), la porunca lui Dumnezeu (şi nu întâmplător), din pământ (materie), într-un mod bine organizat (şi nu haotic), având o strânsă legătură biologică (trupească) între ele, întâi organismele regnului vegetal şi apoi organismele regnului animal[1]. Astfel, vegetaţia apare în ziua a treia, apoi mai târziu în ziua a cincea apar întâi vietăţile din apă şi apoi păsările, iar abia în ziua a şasea apar vietățile terestre şi inclusiv omul e făcut în această zi. Omul însă, deşi are trup biologic din pământ (materie), asemenea vietăţilor animale, nu apare la porunca lui Dumnezeu ci, este singura creatura de pe Pământ făcută direct de Dumnezeu, atât cu trup cât şi cu suflet raţional (spiritual)[2].

Timpul este relativ, aşa cum reiese clar şi din Sfânta Scriptura (în Psalmul 89 o mie de ani este comparată fie cu o zi de 24 ore, fie cu o strajă din noapte, adică 3 ore). Contează sistemul de referința la care le raportăm. Spre exemplu zilele creației din Sfânta Scriptură, pot fi de câteva secunde, privit dintr-un sistem de referință, sau pot fi de miliarde şi miliarde de ani privit din alt sistem de referință. Întocmai ca în filmele documentare de la televizor, când este filmată o floare cum înflorește, iar mai apoi se vizionează filmul la o viteză mult mai mare, astfel încât noi vedem în câteva secunde ceea ce în "timp real" a fost filmat în săptămâni. Însă filmul se poate viziona şi la viteză foarte mică şi, astfel, putem vedea acest proces în miliarde de ani. Teoria Relativităţii demonstrează că nu există sistem de referință privilegiat, nu există un timp absolut, ci fiecare observator are propria sa măsură a timpului. Toate măsurătorile, din orice sistem de referință sunt corecte.

Dumnezeu este[b] "Cel ce învaţă pe om cunoştinţa"[3][b], adică ştiinţa. Astfel, putem spune din adâncul cugetului inimii „cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta"[4].

[1] Facerea 1,11-30
[2] Facerea 2,7; Facerea 1,26-27.
[3] Psalmul 93,9-10
[4] Psalmul 103,25