Psalmii 114 - 117
Psalmul 114
Am iubit pe Dumnezeu,
Auzit-a glasul meu;
Glasul meu de rugăciune
În zile de-amărăciune.
Și-a plecat urechea Lui
Spre necazul omului;
M-au cuprins dureri de moarte,
Primejdii întunecate.
Chem numele Domnului:
- Milă dă-mi sufletului!
Izbăvește-mă din chin,
Din necaz și din suspin!
Milostiv e Domnul meu
Și drept este Dumnezeu.
Păzește pe ai Săi fii,
Pe iubiții Lui copii.
Umilința m-a-mbrăcat,
Domnul m-a îndestulat!
Suflete, fii liniștit,
Căci Domnul te-a odihnit.
Din moartea de veci te-a scos,
Bunătățile ți-a-ntors;
Lacrimile ți-a secat,
Picioarele ți-a-ndreptat!
În pământul celor vii,
Se bucură ai Săi fii!
Psalmul 115
Din preaplin de inimă-am grăit,
Sufletul mi l-am păstrat smerit.
M-am uimit: „Tot omu-i mincinos,
Chiar și cel ce-și zice credincios."
Nu-I putem, Domnului, răsplăti
Pentru tot ce ne va dărui,
Decât luând paharul mântuirii,
Dat de El, spre bine, omenirii;
Și chemându-I Numele cel Sfânt,
Promisiunile îndeplinind,
Încredințându-I viața și moartea,
Aflându-ne în El libertatea!
Moartea celui cuvios e scumpă,
Pentru Domnul, ce poate să rupă
Firul vieții, spre a da tot viață,
Celui ce adoarme în speranță.
Laudă-Ți aduc, Doamne, mereu,
Numele Îți chem, de Dumnezeu;
Ce-am făgăduit, voi împlini,
În casele Tale voi veni!
„Paharul mântuirii", de care vorbește acest Psalm, este Trupul și Sângele Domnului, pe care le primim prin Sfânta Împărtășanie, pregătiți cum se cuvine. O asemenea mulțumire așteaptă de la noi Domnul.
Psalmul 116
Lăudați acum pe Domnul,
Să Îl laude tot omul,
Slăviți-L, popoarelor,
Cântați-L, neamurilor!
Că mila ne-a răsărit
Și-adevărul ne-a umbrit.
Nicicând nu ne-a părăsit,
În veac nu ne-a părăsit!
Psalmul 117
Lăudați pe Domnul pentru bunătate,
Ca și pentru milă, că-s nemăsurate!
Israel, slăvește mila Domnului,
Că nu se sfârșește-n veacul veacului!
Aaron, dă cinstire Domnului, că-i bun
Și e plin de milă Cel ce-ți e Stăpân.
Toți cei ce vă temeți de El, cu dreptate,
Lăudați-I mila în eternitate!
Am chemat pe Domnul la necaz, la greu,
M-a ascultat bunul nostru Dumnezeu;
Mi-a dat desfătare, multă mângâiere,
El mi-e ajutorul, când sunt în durere.
Deci nu mă voi teme, de-mi va vrea rău omul,
Fiindcă m-ajută chiar din ceruri, Domnul;
Nu mă-ncred în oameni, ci în Dumnezeu,
Pentru că El este ajutorul meu!
Mă-nconjoară neamuri, Domnul le înfrânge!
Iarăși mă-nconjoară, cercul lor mă strânge;
Chem Numele veșnic al lui Dumnezeu,
Ca să îi doboare El, căci nu pot eu.
Ca albine multe m-au înconjurat,
Fagure sunt, parcă, de împresurat.
Dar s-au stins îndată, Domnul i-a gonit,
L-am chemat în rugă și m-a auzit!
M-au împins în groapă; El m-a sprijinit!
Îl laud pe Domnul, că m-a izbăvit.
Dreapta Sa cea tare, plină de putere,
Dreapta Sa mă-nalță; orice teamă-mi piere.
Bucură-se drepții de puterea Lui,
Voi povesti-n lume mila Domnului.
N-am să mor de-a pururi, voi fi iarăși viu,
Dumnezeu mă ceartă ca pe al Său fiu.
Porțile dreptății să mi le deschideți,
Voi intra prin ele; pe Domnul slăviți-L;
Drepții au scăpare prin aceste porți,
Găsesc alinare la Domnul, cu toți!
Doamne, eu Te laud, că m-ai izbăvit;
Piatra defăimată au disprețuit...
Dar ea este stâlpul casei Domnului,
Ea e piatra pusă-n capul unghiului.
Domnul izbăvește și face minune.
Lucrurile Sale, cine le va spune?
Aceasta e ziua marii bucurii,
Ziua veseliei pentru cei ce-s vii!
Doamne, mântuiește! Doamne, ne sporește!
Binecuvântat e cel ce îndrăznește
Să vină la Dânsul, în numele Lui,
El are primire-n casa Domnului.
Dumnezeu e Domnul; ni S-a arătat.
Dumnezeu e Domnul, și a înviat!
Gătiți sărbătoarea mare a minunii
Ce s-a făcut astăzi: mântuirea lumii!
Doamne, eu Te laud, că m-ai auzit;
Te-ai plecat cu milă și m-ai mântuit.
Lăudați pe Domnul pentru bunătate,
Ca și pentru milă, că-s nemăsurate!
Cel înconjurat de vrăjmași, din Psalm, este Domnul nostru Iisus Hristos, Piatra din capul unghiului, Care a fost răstignit, dar a înviat. Cea mai mare sărbătoare a lumii, amintită de Psalmistul David, este Învierea Domnului, prin care am fost încredințați că și noi vom învia.
|