Sfântul Vasile cel Mare este evocat frecvent și în orațiile populare ale plugușorului, în ipostaza de truditor al pământului, frate de cruce al țăranului de pretutindeni și dintotdeauna, ca agricultor. În prima zi a anului, urătorii merg din casă în casă cu "plugușorul" sau cu "plugul cel mare", obiceiul fiind îndeajuns de cunoscut pentru a insista aici asupra semnificațiilor sale etnologice. Deși originea datinei nu va fi definitiv deslușită, este evident că este una de sorginte arhaică, precreștină, deținând funcții agrare, legate de sărbătorirea zeului Saturn, considerat în vechime protector al semănăturilor. În viziunea arhaică autohtonă, ritualul deținea certe funcții magice, legate de menirea unui an nou bogat în roade. Peste această îngemănare străveche s-a așezat pecetea istoriei: cel care ară și seamănă acum nu mai este bătrânul Saturn, ci "bădica Traian", cuceritorul Daciei, începătorul unui nou ciclu, în multe dintre variante, dar și Sfântul Vasile cel Mare sau "badea Vasile", așa cum reiese din următoarele orații:
Într-o zi de dimineață
S-a sculat Sfântul Vasile,
Și-a plecat la arat
Cu plug cu doisprezece boi,
La coadă cu dalbei,
În frunte streinei [...]
A venit Sfântul Vasile într-o sfântă joi
Cu plugu cu doisprezece boi,
Să are câmpul în cruciș și curmeziș;
Brazdă neagră [...] răsturnat,
Grâu de vară a semănat [...] (Gr. Tocilescu, Materialuri folcloristice, vol. I, partea II, Cul. învățătorul I. Bujoescu, Viziru-Brăila, București, 1900, pp. 1489-1492.)
sau:
S-o pornit badea Vasîli
Într-o sfântă joi
Cu plugu cu doispreși boi.
O arat dealu Garalimului
Și Valea Ierusalimului,
În lungiș și-n curmeziș,
Brazdă neagră răsturna,
Grâu roșu revărsa [...]
Ș-o-nflat badea Vasile on
tolbultoc
Și l-o dus la moară.
Moraru o făcut cioc, boc,
Ș-o dat moara la loc,
Ș-o măcinat on tobultoc
Ș-o făcut acest colac frumos
Ca fața lui Hristos,
Gătit pentru noi plugarii [...] (Petre V. Ștefănucă, Cercetări etnologice în Basarabia, Inf. Vasile Mateuță, 85 ani, loc. Ialovăț, Basarabia, Cluj-Napoca, 2006, pp. 74-75.)
|