View Single Post
  #8  
Vechi 03.01.2011, 15:41:21
Scotsman
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
Īn prealabil postat de Crestin_Simona Vezi mesajul
Foarte tare!
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu, chiar daca erau atat de departe de tehnologia ,,avansata'' a zilelor noastre?
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu cand traiau sute si sute de ani din cauza curatiei lor, iar noi abia mai atingem suta?
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Vedeti cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi?
Asa rataciti si vai de capul nostru, El s-a indurat sa ne scurteze zilele!
Ca zau, eu una nu asi vrea sa traiesc sub nici o forma vreo 900 de ani sub un regim sau altul...
Omul,indiferent de etapa evolutiei sale istorice,a simtit o stringenta nevoie de a se raporta la divinitate.Exista,intr-un anumit fel,o chemare interioara spre asa ceva.Fiecare etapa a avut propria sa abordare,intelegere sau framintare si asta pentru ca o credinta religioasa este ceva viu,nu este ceva inchistat in timp.Oamenii duc prin timp propria lor viziune,propria lor intelegere.In momentul cand aceste abordari sunt interconectate atunci o uriasa harta a sufletului uman se dezvaluie.In acest mod devine evident ca intelegerea umana a avut nevoie de anumite etape pentru a intelege.Cineva a ordonat bine lucrurile.Noi privim,in general,in plan orizontal evolutia,de la nivelul nostru,dar uitam ca axa orizontala,umana,nu este singura care poate exista.

Cain versus Abel,de exemplu,poate fi(la nivel orizontal de intelegere) si o imagine a unui conflict dintre un cioban si un agricultor,conflictul dintre cele mai vechi meserii din lume,alaturi de vanatoare.Ambii se raportau la divinitate dar diferit si cu consecinte diferite daca analizezi din punct de vedere al reactiei divine.Insa scena mai suporta o interpretare,din punct de vedere metaforic,al mesajului mai putin vizibil.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune:,,Cain este legea trupului,ceea dintai pe care o naste Adam dupa ce a incalcat porunca dumnezeiasca.Iar Abel este cugetul duhului,pe care-l naste tot acela,mai pe urma,prin cainta.Pe acesta il ucide Cain,fiindca a purces la contemplarea naturii inainte de a dobandi deprinderea desavirsita in acest sens". O atenta lectura acestei opinii te face sa realizezi ca exista mai multe paliere de analiza.Ele sunt conexate,privesc aspecte diferite in aparenta,dar in esenta,de-a lungul istoriei evolutiei gandirii umane,ele reflecta un comportament cognitiv-penetrabil=mecanismele psihice se modifica in functie de cunostinte.

O opinie laica analiza cam asa: ,,Religia este, cum sugestiv se exprima unul din cercetatorii domeniului, administrarea sacrului.Tendinta de a sacraliza unele fenomene din existenta sa, este proprie omului si exprima nevoia acestuia de valorizare si idealizare, care compenseaza neputinta si imperfectiunea sa. Astfel, credintele si practicile religioase sunt un mod specific uman de a fi in lume. Sacralizarea este legata si de permanenta aspiratie de implinire si autodepasire umana, orientata spre o proiectie ideala, absoluta, transcendenta, supranaturala, intruchipata initial in mituri si ritualuri sacre, inchegate apoi in sisteme mai complexe, cum sunt religiile. Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in lume, doua situatii existentiale, asumate de om, care sunt diametral opuse, dar importante pentru intelegerea specificului religiilor, dar si a tuturor actelor omului."

Insa mai exista o perspectiva,teologica de data acesta, la care subscriu:

,,Se uita un lucru esential: cunoasterea crestina asupra lumii, pleaca de la Revelatie, pe cand stiinta nu surprinde decat aspecte unilaterale ale realitatii. Atat timp cat omul va face abstractie de Dumnezeu, va trai permanent sfasierea launtrica dintre tendinta lui exterioara de a domina lumea, prin stiinta si tehnologie, si tendinta interioara de a deveni sclavul lumii si al legilor ei naturale, prin lipirea lui de cele senzuale si materiale. Aceasta explica de fapt si enormul decalaj dintre progresul tehnologic al vremii noastre si regresul spiritual si moral al omului contemporan, adeverindu-se astfel cuvantul Mantuitorului, ca omul nu are nimic de castigat daca dobandeste lumea, dar isi pierde sufletul.

Parintele profesor Dumitru Popescu, afirma cu privire la dialogul stiintei cu religia: "Descoperirile epocale din domeniul microcosmosului au scos in evidenta doua lucruri extrem de importante pentru teologie. Mai intai, ca dincolo de orice separatie dintre spirit si materie s-a descoperit ca materia este de fapt concentrarea de spirit, energie si lumina, in al doilea rand, ca organizarea microcosmosului este atat de complexa, incat nu se mai poate face apel doar la cauzele naturale pentru explicarea ei, ci este nevoie sa se treaca de aceste cauze, spre lumea transcendenta."
Reply With Quote