Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Si calea mea a fost cautarea onesta de sens, dar si socurile vietii.
Dar aici este un aspect foarte important de retinut. Rolul nostru fata de ateu. Rolul adevarat. Nu acela de respingere si discreditare ci de explicare stiintifica, pentru ca doar aceasta este limba de ei inteleasa. Asa cum spui si tu. Da, limbajul rational despre credinta. Si apoi, credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.
|
La mine impactul decisiv a fost intalnirea cu un om al credintei:
parintele Teofil Paraianu. Si nu prelegerea sa m-a convins, ci
ATITUDINEA sa, TRAIREA sa. Am "vazut" cum, orb fiind, iradia
bunatate, iradia fericire, iradia SENS. Iar eu, cel ce "vedeam",
eram de fapt confuz si lipsit de sens. Nicio prelegere de pe lume,
nicio predica a celui mai celebru orator nu ma putea convinge sa
accept credinta. Dar acest OM a reusit, si nu prin limbaj, desi
ulterior am mestecat mult timp cuvintele sale, ci prin trairea sa.
Asa cum spuneti:
credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.