Citat:
În prealabil postat de sophia
Nu vad scopul acestui fir.
Nu putem convinge pe cineva sa-si schimbe opinia, simtirea, ideile.
Asta se poate intampla in alt mod, mai mult sau mai putin neasteptat.
Poate chiar Dumnezeu sa li se arate la un momenta dat si sa-i faca sa inteleaga.
Problema lor este ca nu l-au gasit pe Dumnezeu, sau nu-l percep asa cum ziceti/vreti voi. Mai mult decat atat: poate ca ei chiar cred in El, dar nu in modul in care este totul scris si organizat de oameni, pe pamant: biserica institutie (asa cum este ea azi), preoti, reguli, scrieri etc.
Exista lucruri pe care ei si chiar multi credinciosi nu le inteleg, sau le vad/simt altfel.
Nu stiu cum l-a descoprit fiecare din voi pe Dumnezeu, cat de devreme, sau usor, sau dimpotriva.
Dar de ce trebuie sa fortati si sa impuneti idei si sentimente ale voastre.
Mai sus da cineva o lectie tare asupra creatiei omului Dumnezeu vs. Natura.
Ce rost are asta?
Ce rost are sa distrugeti scoala, stiinta si etc. sa puneti in antagonism doua lucruri care sunt de fapt impreuna?
Fara Dumnezeu nimic nu este, asa cum il percepe fiecare. Dar voi nu pricepeti asta.
Vorbiti de liberul arbitru, cand voi insiva va subordonati unor reguli in credinta si nu acceptati alte variante.
Am inteles ca pentru voi liberul arbitru, si inca ziceti ca este de la Dumnezeu: ori credinta extrema, ori nici un fel de credinta si mai ales ca noi putem, avem puterea sa alegem. Ori nu este asa. Noi nu putem alege. Totul este de la Dumnezeu, dar depinde cum percepem noi.
Nu mai continui. Nu sunt nici eu mai grozava, dar desi crestina, ortodoxa, ma simt si eu aici adeseori chinuita de ideile voastre.
Mai zilele trecute, pe un alt fir, m-a facut praf (la figurat) o postare cum ca toate greutatile noastre, munca, familie, etc. sunt doar aparente si ni le facem noi, ca sa nu ne dedicam total credintei.
Cand eu explicam cat este de greu sa te imparti intre ele, sa dai fiecaruia partea cuvenita si sa si rezisti tu insusti trupeste si sufleteste.
Credinta este grea, este chiar o povara, pe care insa ti-o asumi si o duci pentru ca asa vrei / simti. Nu este un parfum de tei. Implica eforturi, retineri, abstinente, chiar a fi ne-om, sa te desparti de familie, de prieteni, de pasiunile tale, sa dai din timpul tau, sa nu mananci, sa nu aia, sa nu aia. Cine poate mult este f. bine pentru el, cine poate mai putin sa ne bucuram si pentru el si sa-l ajutam, dar mai ales sa-l respectam.
|
Draga Sophia
Nici nu este indicat sa incercam sa convingem. Ar fi total gresit. Trebuie sa ii acceptam si sa discutam cu ei. Acesta este adevartul respect aratat lor. A respecta liberul arbitru nu inseamna a nu vorbi cu ei despre liberul arbitru. Din contra. Ei tin in mana dreapta stiinta. Dar noi ortodocsii tinem in mana dreapta credinta si in mana stanga stiinta. Si asa mi se pare si normal.
Credinta este Dumnezeu care a creat omul si stiinta este cea creata de om. Este o legatura extraordinara aceasta si cineva a dorit cu tot dinadinsul sa o intrerupa. Motivele se subanteleg.
Draga Sophia
Nici nu trebuie sa impunem ateilor nimic. trebuie sa le aratam prin stiinta ce este credinta. Problema preceptelor, legilor, organizarii trebuie mult mai tarziu discutata. Nu impusa ci discutata. dar mai tarziu cand probleme importante sunt lamurite: existenta lui Dumnezeu, omul creat de Dumnezeu, omul profund religios dintru inceput si cu continuitate in credinta. Dupa ce lamurim impreuna prin discutii aceste probleme putem sa discutam credinta. Cum este ea impartita? de ce este impartita? care este drumul credintei adevarate? si cum sa il parcurgem. Si asta gandindu-ne la tot spectrul religios de pe pamant. Gandindu-ne la toti oamenii care au trait , care traiesc si care vor mai trai in orice colt al pamantului. Pentru ca astea sunt multe intrebari, am vazut la atei, la care ei nu au raspuns.
Si noi oamenii credinciosi trebuie sa le dam raspunsuri. Si asta cu voia lui Dumnezeu. pentru ca Dumnezeu ne doreste stiutori in credinta, mergatori spre credinta, spre mantuire. Si prin tacere nu facem nimic. Prin tacere si ignorare nu ajutam omul de langa noi care este de multe ori deprimat, debusolat si fara credinta.
Draga Sophia
Nu erau cuvintele mele lectie tare. Insasi stiinta, istoria ne da lectii. Noi doar sa invatam.
Vezi tu de pilda noi descoperim intr-un santier arheologic multe. Si presupunem multe. Dar un singur lucru nu vrem sa presupunem. Ca omul acela care a trait acolo, atunci ,a avut ritualuri, credinte care demonstreaza ca a crezut in Dumnezeu. Un mormant presupune un ritual, o credinta. Un vas presupune un ritual o credinta. Vasul poate fi folosit la baut apa dar mai poate fi folosit la un ritual religios. Totul este sa acordam intreg spectrul de presupuneri daca vrem sa fim corecti.
Draga Sophia in legatura cu alegerea proprie
Da, avem credinta, invataturile, inaintasii si ne avem pe noi cu liberul arbitru. Singuri decidem sa fim credinciosi si sa traim in sanul Bisericii sau sa nu fim credinciosi si sa traim in afara ei. Aici este alegerea. Toate sunt date de la Dumnezeu inclusiv libertatea de a alege.
Draga Sophia
Credinta poate fi o povara?
Crestinul adevarat este cheia in sanul familiei sale. El stie cel mai bine familia sa si stie sa modeleze si sa aduca totul la credinta. Si atunci credinta nu mai este o povara. Iar ideea de infranare si renuntari tine de constiinta si propria gandire.
Exemplu: Atunci cand realizezi ca in stomac painea se descompune in elementele de baza, glucide, lipide, zaharuri si sunt absorbite de organism la fel ca si prajitura si ca in interior corpul uman nu distinge prajitura de paine decat in cantitatea de zaharuri de pilda vei intelege ca totul se rezuma la gusturi si simturi , deci la pofte trupesti.
Astfel realizezi ca nu are nici o importanta ca mananci paine sau mananci prajituri ca in organism la fel sunt descompuse in aceleasi elemente de baza. Totul este sa mananci rational. Iata postul un mijloc rational de existenta si nu un chin si o infranare dureroasa.
Putem vorbi astfel de pasiuni, de dorinte, de multe. Totul sta in mintea noastra.
Da, diavolul lucreaza la nivelul mintii si al gandurilor.
Exista trei feluri de ganduri: de la tine insuti, de la Dumnezeu si de la diavol. Trebuie sa invatam sa le discernem. Si asta cu ajutorul duhovnicului si cu pastrarea unei minti limpezi.
Acest post al meu este pentru tine Sophia nu pentru atei ca ei inca nu cred in multe