Citat:
În prealabil postat de caty_deea
Citind diferite topicuri mi.am dat seama din nou ca sunt o pacatoasa si va multumesc pt asta,dar imi pare rau ca daca m.ar vedea unii dintre voi pe strada m.ar judeca.De ce?
Timp de 6 ani de zile de cand merg la biserica(de la 17) eu nu am pus pantalon,ruj,rimel pe mine.Eram efectiv mironosita cum imi spune tata.De ceva timp am inceput sa am mari ispite:ma simt frustrata,neatragatoare.Am inceput sa port blugi din cauza faptului ca sunt pe drum 12 sau 13 ore pe zi si din comoditate fiind nevoita uneori sa ma schimb in uniforma in garderoba unisex in care nu e tocmai placut sa iti rulezi dresul de lycra in vazul barbatilor(nu de alta ,dar s.ar putea sa ii ispitesc.vezi topicul cu ispitele barbatilor).Am inceput sa imi dau cu fond de ten pe cearcane si cu rimel,ca altfel tradez cele 6 ore dormite si muuultele cosuri din cauza poluarii din Bucuresti.
Astea sunt lucruri pe care doar femeile le inteleg si nici dintre ele toate.
Si va intreb eu acum ce sa faca o femeie crestina care trebuie sa faca atati copilasi cati ii da Dumnezeu,care trebuie sa stie sa ramana frumoasa si pt sotul ei(parul pe picioare displace multora ,ochii umflati etc) sa fie fresh si profesionista la locul de munca chiar daca a copt fursecuri pt cei 3,4...6 copii pana la miezul noptii) DAR IN ACELASI TIMP SA PLACA LUI DUMNEZEU?
As vrea sfaturi mai ales de la mame si sotii care inteleg exact care e dilema mea,dar apreciez si gandurile bune si incurajatoare ale barbatilor
Si inca ceva:daca barbatul trebuie sa poarte straie barbatesti si femeia pe cele femeiesti,de ce in picturile din biserica Sfintii au vesminte in functie de vremurile in care traiau sau de meseria pe care o aveau?Am observat ca aveau robe lungi sau nu stiu cum sa le numesc,iar ostasii au uniforme mai scurte cu pantaloni.
|
Buna Caty_Deea!
Am avut si eu "dilemele" tale pana nu demult, sunt si eu o tanara sotie, cu un copil, stiu ce inseamna sa pici de somn si totusi sa mergi inainte.
Inainte de casatorie eram si eu in pas cu moda, eram cocheta, ma fardam dar nu exagerat, adica atat cat sa acopar micile defecte (cosuri, cearcane, etc). Intrucat aveam inca din facultate fire albe de par, ma vopseam.
Acum...nu mai acord atat de mult timp acestor aspecte, dar asta nu inseamna ca nu aranjez. Ma vopsesc in continuare, vestimentar nu sunt chiar la zi dar sunt ingrijita, vara port fuste , dar iarna nu, pt ca acum mai important pentru mine este sanatatea.
Eu cred ca important este sa te simti tu bine, pentru tine, nu pt sot. Pentru ca nu cred ca o femeie se simte bine in pielea ei daca umbla neepilata sau neingrijita. Daca te ingrijesti nu inseamna ca umbli sa ii ispitesti pe ceilalti. Si plus de asta, copiii ce exemplu vor lua de la mama lor? Daca esti o mama cocheta, atat cat se poate, si te ingrijesti, le insufli si lor aceste atitudini.
Iar refritor la mersul la biserica in pantaloni, duhovnicul meu mi-a spus..." poti sa-ti iei 10 perechi de pantaloni pe tine, dar vino cu sufletul deschis".
Numai bine!