[vsovivi]

Și apoi pentru lingușitoarele insectoloage ale lingvisvistului grămăticool care „apără” ele ceva ce nu se știe ce anume de parcă ar apăra democarția ca niște câini lupi, câini milițieniștii să furi și să minți și să bați... cu bârnochiululhul, prăjina aia ca o țeavă lungă și înălțată în care ele se ascund exact ca un glonț uitat pe țeavă... și de acolo îl apără fărăndoială pe jmecherul-infinitul-îngrijidolul... la nesfârșit.

Deci pentru ele un memento de tip remember forEver, că poate o să-și amintească cine este acela Eber în loc să repete la nesfârșit NU ȘTIU:

Nu ştiu de astea... ori de astea, ori de astea, ori de astea, nu ştiu... de astea... spirtiritiste.

...decât vine unda:

Cîntecul papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marţială şi joială... fireşte.)

şi... placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”

Că eu atâta ştiu... şi nu ştiu... ce mă fac cu tine.