9. Dupa ce a terminat de spovedit un credincios, parintele Ioan l-a intrebat:
- Tu, cand te rogi lui Dumnezeu, Il minti?
- Cum sa Il mint, parinte?
- In timpul Sfintei Liturghii, de exemplu, cand se canta Heruvicul: "Noi care pe heruvimi cu taina inchipuim...", mintea ta e la rugaciune sau participi la slujba doar cu gura? Iti silesti mintea sa fie atenta la rugaciune? Sau cand se canta: "Pe Tine Te laudam...", Il lauzi din inima ta pe Dumnezeu?
- Parinte, slujba este prea lunga, nu pot fi atent la toata. Cat pot, stau atent, cat nu, imi las mintea sa alerge. Cand se canta "Aparatoare Doamna...", cant si eu cu ceilalti. Dar nu ii aduc Maicii Domnului multumiri pentru biruinta. Care biruinta? Care multumiri? Repet si eu, asta e tot ce pot sa fac.
- Rau faci. Trebuie sa incerci sa intelegi ceea ce canti. Unde nu iti e clar, ?intreba-i pe altii. Daca nu te pot lamuri nici aceia, atunci vino la mine.
- Dar parca am citit ca important este sa rostesc rugaciunea, chiar daca nu ?nteleg ce spun.
- Nu, este mai important sa rostesti rugaciunea decat sa nu o rostesti. Dar este mai important sa incerci sa intelegi ce rostesti. Papagalii nu se mantuiesc, nimeni nu se mantuieste repetnd in mod mecanic rugaciuni. Rugaciunea trebuie facuta cu convingere, cu credinta. Si ce credinta poti avea cand nu intelegi ce spui? Omul nu e un magnetofon care repeta rugaciuni, omul este o fiinta pe care rugaciunea il uneste cu Dumnezeu. Numai aceasta este rugaciune.
---------------------------------------------
Un frate s-a dus la unul din batrani in lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, si i-a zis: "Cum traiesti, parinte?". Raspuns-a lui batranul: "Rau". Zis-a lui fratele: "Pentru ce traiesti rau, parinte?". Iar batranul i-a zis: "Iata, am treizeci de ani de cand stau inaintea lui Dumnezeu siin toate zilele rugandu-ma, si in rugaciunea mea uneori ma blestem pe mine zicand catre Dumnezeu: sa nu Te milostivesti spre toti cei ce fac faradelegea. Si: blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea ma abat, si faradelegea o lucrez. Alteori catre Dumnezeu iarasi zic: vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna, si eu in fiecare zi graiesc minciuna si in inima mea, cuget?cand rele, zic catre Dumnezeu ca cugetarea inimii mele inaintea Ta este pururea. Si neavand post catusi de putin, zic: genunchii mei au slabit de post. Si iarasi, daca am pomenire de rau asupra fratelui meu, zic catre Dumnezeu: iarta-ne noua precum si noi iertam [gresitilor nostri]...! Si toata grija avand la a manca painea mea, zic: am uitat a manca painea mea. Si dormind pana dimineata, cant ziua: la miezul noptii m-am sculat ca sa ma marturisesc Tie. Neavand umilinta catusi de putin, zic: ostenit-am intru suspinul meu, sau: facutu-s-au lacrimile mele mie paine ziua si noaptea. Si cu totul fiind plin de mandrie si de odihna trupeasca, ma batjocoresc pe mine si cant: vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele! Negatit fiind, zic: gata este inima mea, Dumnezeule! Pe scurt deci toata pravila si rugaciunea mea mi se face mie spre mustrare si rusine".
Zis-a fratele: "Eu socotesc, parinte, ca acestea le-a facut David pentru sine". Iar batranul, suspinand, a zis: "Ce zici, frate? De nu vom pazi cele ce cantam anaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge". (2-322)
|