Poate aceste randuri il vor ajuta pe acel om:

,,Ştim apoi că a fost şi împrejurarea în care Domnul Hristos le-a vorbit ucenicilor şi ucenicii se simţeau entuziasmaţi de ceea ce le-a spus Domnul Hristos, citiţi aceasta în capitolul 16 din Sfânta Evanghelie de la Ioan. Şi au zis la un moment dat ucenicii, aşa, entuziasmaţi de cuvintele Domnului Hristos: "Iată, acum vorbeşti deschis şi nu spui nici o pildă. Acum am cunoscut şi am crezut că de la Dumnezeu ai ieşit".

Şi Domnul Hristos, aşa cumva întrebător, poate într-un fel ironic, a zis către ei: "Acum credeţi? Iată, soseşte ceasul, şi a şi sosit, ca voi să vă duceţi fiecare la ale sale, iar pe Mine să Mă lăsaţi singur" (Ioan 16, 29-32). Dacă credeţi, atunci rămâneţi cu Mine. Ori o să faceţi fapte de necredincioşi. Sfântul Apostol Petru chiar s-a lepădat de trei ori de Domnul Hristos, s-a lepădat hotărât, aşa ca şi când nu L-ar fi cunoscut niciodată şi nu ar fi ştiut niciodată despre Domnul Hristos, el care zicea "voi merge cu Tine şi la temniţă şi la moarte". Şi Domnul Hristos la Cina cea de Taină a şi zis către Sfântul Apostol Petru: "Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Şi Eu M-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi" (Luca 22, 31-32). E un cuvânt pe care îl găsim în Sfânta Evanghelie de la Luca în legătură cu Cina cea de Taină, în capitolul 22: "Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Şi Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi".

Am amintit lucrurile acestea pentru ca să vedem că în realitate lucrurile nu sunt aşa cum ni se pare nouă câteodată, că toate au mers foarte, foarte bine şi noi nu putem fi ca ucenicii. Uite că putem fi şi noi ca ucenicii. Cum? Cu oscilaţii în credinţă, cu nesiguranţă, cu îndoială, cu ezitări. Important este să nu ne caracterizeze lucrurile acestea. Pe Sfântul Apostol Petru lepădarea nu l-a caracterizat, a fost o cădere de moment, pe care el a regretat-o. Îndată a ieşit afară şi a plâns cu amar. Ucenicii, şi ei de la puţin au ajuns la mult, şi atunci putem îndrăzni şi noi cu credinţa câtă o avem, dacă facem faptele credinţei, să mergem pe calea credinţei şi vom creşte în credinţă. Ni se va limpezi înţelegerea, ni se va limpezi mintea, vom avea încredinţarea câtă trebuie, vom ajunge la convingeri şi convingerile sunt structurale, fac parte din fiinţa noastră, din fiinţa omului.

Când ai ajuns la convingeri, nu te mai clinteşte nimeni din convingeri. Până ai doar informaţii, până când nu eşti încă statornicit în credinţă, nu eşti statornicit în convingeri, poţi avea oscilaţii şi important este să te trezeşti. Într-o rugăciune de la Maslu se spune "Tu eşti Cela ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui". De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui. Să ai încredere.

Sfârşesc consideraţiile acestea cu un episod din Sfânta Evanghelie de la Marcu peste care poate aţi trecut, şi anume, se spune în Sfânta Evanghelie de la Marcu că un om stătea la marginea Ierihonului, era lipsit de vedere, şi aflând că trece Domnul Hristos, a început să strige: "Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!" (Marcu 10, 47). Şi oamenii au vrut să-l oprească, să nu mai strige, îi deranja strigătul lui. Şi îl îndemnau să tacă. Şi el tot zicea în continuare şi Domnul Hristos a zis să-l cheme pe om la el. Şi s-au dus oameni din mulţime şi au zis către omul acela: "Ai încredere, scoală-te! Te cheamă" (Marcu 10, 49)

Ai încredere, scoală-te! Te cheamă. Să avem totdeauna conştiinţa aceasta că Dumnezeu ne cheamă, că Dumnezeu ne aşteaptă, că Dumnezeu ne vrea, că Dumnezeu ne este favorabil, dar pentru aceasta trebuie să ne ridicăm din căderile noastre, să recunoaştem căderile noastre, puţina noastră credinţă şi să vrem să avem mai multă, să avem totdeauna conştiinţa că Domnul Hristos ne cheamă şi să avem încredere în această chemare. Dumnezeu să ne ajute!"