285. A treia și a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLIX)
285. A treia și a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLIX)
Liderii pucioși sunt numiți “Poarta cerului” prin care intră și iese “Domnul” lor. Răstălmăcind Scriptura, care spune că prin această poartă a cerului vor intra drepții lui Dumnezeu (Apoc.22:14-15), liderii pucioși pretind că Scriptura proorocește că prin această poartă va intra Însuși “Dumnezeu”, (deci nu drepții Lui!). Dar a și intrat, căci se vorbește deja la timpul trecut despre “venirea Domnului la ei”, ca fiind “cea mai mare minune din toate veacurile”:
“E sărbătoare mare de îngeri, e zi mare, fiilor. Cerul grăiește peste pământ, iar voi sunteți poarta cerului, și Eu intru în ea cu dreptatea, căci scris este în Scripturi: "Intrând în porțile dreptății voi lăuda pe Domnul, că aceasta este poarta Domnului, și drepții vor intra în ea". Amin. Am plecat cerul până pe pământ și am venit la voi ca să vă fac ai Mei. N-a fost de când e veacul minune mai mare ca aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)
Liderii pucioși, despre care se spunea până acum că sunt firavi și slabi, plăpânzi și lipsiți de ajutor, sunt prezentați dintr-odată ca fiind puternicii care Îi întăresc venirea “Domnului” lor și puterea venirii Lui, căci ei se fac hrană hrănitoare pentru“Dumnezeul”lor:
“O, Eu Mă întăresc în voi cu venirea Mea și Mă hrănesc cu voi ca de un rod nou, fiilor. Îmi întăresc venirea și puterea venirii Mele la voi, și îmi sunteți hrană de întărire Mie. Când vine primăvara și apar cele dintâi roade ale pământului, se înviorează omul hrănindu-se cu ele și prinde putere și prospețime în toate neputințele lui. Așa și Eu, Mă hrănesc cu voi și Mă bucur de voi ca de un rod nou și îmi întăresc venirea hrănindu-Mă cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)
O mărturie importantă: “Cuvântul” de la Pucioasa, în loc să aducă pace, aduce tulburare adâncă nu numai pe pământ, ci și în lumea îngerilor. Venirea “Domnului” Pucios nu mai este legată indisolubil de ființa Lui, ci Îi este exterioară, ca o lucrare la cazul instrumental, și așa este adusă această “lucrare a venirii Domnului” de către îngeri pe pământ, ca un instrument și ca un stindard al unei noi ideologii și credințe care clonează Ortodoxia:
“O, copii deșteptători peste pământ, cuvântul Meu de peste voi răvășește lumea îngerilor, și vin îngerii cu venirea Mea la voi și văd cu voi tronul cuvântului Meu, cartea judecății făpturii, și din care iau cei vii și cei morți, fiecare după faptele lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)
În noiembrie 2000 la Pucioasa se decreta fără ocolișuri că “judecata de apoi a venit” pe pământ, iar cerul și pământul se clătina sub pașii greoi ai “Dumnezeului” de la “Noul Ierusalim”. Probabil că se mai clatină și astăzi, căci venirea s-a tot prelungit peste ani și ani, iar judecata promisă întârzie, deși îngerul venirii “Domnului” suflă în trompetă de peste 10 ani neobosit, anunțând venirea care stă să vină. Liderii pucioși văd (cu ochii duhurilor care se dau drept îngerii lor, sau cu ochii minții lor, sau cu ochii mințirii adepților) tronul judecății Domnului așezat taman în grădinile lor de la Pucioasa:
“O, fiilor, sună îngerul Domnului, sună din trâmbița venirii Mele peste cei vii și peste cei morți. Îngerul Meu, dimpreună cu toată oastea îngerească, vede la voi tronul cuvântului Meu, cartea judecății făpturii, calea venirii Mele pentru judecată. Se clatină cerul și pământul sub pașii venirii Mele, că a venit judecata de apoi. [...] Dați morților veacul cel nou, cuvântul Meu care este cu voi, că iată, sună îngerul Meu din trâmbița venirii Mele, sună îngerul Domnului peste vii și peste morți.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)
La 21 noiembrie anul de grație 2000, la Pucioasa se anunța un eveniment istoric: porțile iadului erau date larg la o parte, iar morții erau strigați afară cu glas mare, aidoma cu glasul lui Hristos de acum 2000 de ani care striga “Lazăre, vino afară!” (Ioan, 11,43)
“Eu, fiilor credincioși venirii Mele după două mii de ani, Eu și cu voi și cu îngerul Meu deschidem porțile iadului și ale morții și strigăm afară pe morți, așa cum l-am strigat pe Lazăr din mormânt pentru credința surorilor lui, cărora Eu le-am spus: "Dacă veți crede, veți vedea slava lui Dumnezeu, căci oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)
N-a ieșit nimeni. Ori n-au auzit morții, fiind cam tari de ureche ( de bătrânețe, nu de altceva), ori le-a fost frică să iasă, zicându-și că tot mai bine e înăuntru.
Îndată (văzând probabil că nu iese nimeni), liderii pucioși schimbă datele problemei: dacă morții nu vor să iasă de bunăvoie, vor fi luați pe sus, cu forța. De aceea, ziua învierii și respectiv ieșirea din locuința morților se amână, pentru o dată care se vrea a fi precisă, dar este vag definită de expresia “vin curând să-i iau”:
“Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, și voi lua din mânuțele voastre jertfa cea pentru cei din locuința morților și Mă voi duce cu ea la ei, și le voi vesti că vin curând să-i iau și să le dau ziua învierii, și îi voi mângâia și îi voi ușura și le voi da din învierea lor și le voi da grai să vorbească unii cu alții despre venirea Mea și despre voi, cei ce lucrați cu Mine pentru ziua venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)
Last edited by mariamargareta; 26.12.2010 at 07:27:48.
|