Unii lingvisti sustin ca provine din limba latina, din "creatio", care înseamna creatiune, nastere. Altii cred ca e vorba de un cuvânt tracic, dinainte de romanizarea Daciei. O legenda spune ca fecioara Maria, când trebuia sa-l nasca pe Iisus, umbla din casa în casa, cerând adapost. Ajungând la casa unui anume Craciun, este dusa de sotia acestuia în grajd, unde da nastere lui Isus. Alti specialisti explica originea cuvîntului prin latinescul crastinum derivat din cras (mîine), din albanezul kercum, patruns în limba româna prin intermediul limbilor slave. Un termen similar a existat la nordul Dunarii înainte de venirea romanilor, definind un zeu solar al solstitiulului de iarna. Astfel, generatia de mosi care apare la sfârsitul anului (Nicoara, Spiridon, Ajun, Craciun) indica apropierea sfârsitului de an si îmbatrînirea timpului. Mosii aveau forte miraculoase, specifice zeilor, dar si calitati si defecte, specifice oamenilor.
|