[florinbrasov0]

Raţiunea

"Raţiunea nu poate cunoaşte pe Dumnezeu prin puterile proprii oricâte
piscuri de întrebări i-ar pune. Dumnezeul raţiunii e un Dumnezeu abstract,
un postulat, deci nu putem ieşi pe această cale din ateismul conceptului.
Absolutul metafizic nu e Dumnezeul personal care transformă haosul în
cosmos, re-creează pe om şi-l aduce iarăşi în starea paradisiacă din care a
căzut.

Mulţi rămân bucuroşi la un surogat de religie, al unei religii în limitele
raţiunii, pentru că aceasta nu angajează viaţa omului în nici un risc; ba
dimpotrivă, ajung să creadă că religia e un gen mitic de cunoaştere,
moştenit din pruncia omului pe pămînt - cu alte cuvinte omul e creatorul lui
Dumnezeu sau, şi mai precis, Dumnezeu devine conştient de sine din om, deci
omul e Dumnezeu.

Aci duce,la acest gen de deducţii, orgoliul luciferic al raţiunii autonome.
Dar duce şi la însăşi desfiinţarea raţiunii, întrucât aceeaşi raţiune poate
dovedi, cu aceeaşi stringenţă logică, şi teza şi antiteza.

Când competiţia dintre raţiune şi instinctele declanşate se soldează cu
schilodirea raţiunii, care pierde oarecum criteriul responsabilităţii, - i
se întunecă zarea metafizică, în folosul datelor imediate ale simţurilor,
care, ele, confiscă tot omul şi-l reduc, până la urmă, la un număr. Sofismul
şi vicierea instinctelor au compromise raţiunea ca unealtă capabilă de
cunoaşterea lui Dumnezeu. Când compromiterea raţiunii şi decăderea omului în
animalitate au ajuns la paroxism, a venit vremea Revelaţiei.

Abia Revelaţia reabiliteză raţiunea,luminînd-o prin har, şi sfinţeşte
natura, purificăndu-o, prin virtute. În atare împrejurare credinţa nu mai e
un risc al raţiunii, ci o certitudine pentru care bucuros riscăm viaţa.
Sigur Împărăţia lui Dumnezeu e un risc şi o catastrofă pentru toate
împărăţiile lumii, pentru toate instituţiile ei."

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca/P.S. Daniil Stoenescu, Părintele Arsenie Boca:
Omul îmbrăcat în haină de in şi Îngerul cu cădelniţă de Aur, Editura
Charisma, Deva, 2008.
Cine are urechi sa auda....