[I.Calin]

În prealabil postat de Erethorn

Iată diferenţa:

1. Xcsulescu este proprietarul bunului y. Aceasta înseamnă că se bucură de toate cele trei atribute:
A. Posesia - adică are dreptul să ţină bunul la el, sa-l posede;
B. Folosinţa - adică are dreptul să folosească bunul, să îl utilizeze (să are pământul, să mulgă vaca, să se uite la televizor, să culeagă fructe din pom);
C. Dispoziţia - adică are dreptul să dispună de bun, să-l vândă, să-l doneze, să-l arunce pe gârlă, ce vrea el.

2. Ygreculescu primeşte de la xulescu uzufructul asupra bunului y.
Aceasta înseamnă că el are dreptul să folosească şi să posede bunul, dar nu să-l înstrăineze. Xulescu rămâne nud-proprietar şi are dreptul de dispoziţie asupra bunului, cu condiţia să respecte uzufructul lui Ygreculescu.

Dreptul de proprietate s-a "dezmembrat" temporar, deoarece anumite atribute ale sale au trecut în seama altui subiect de drept.

Iertare că insist:
Xcsulescu este proprietarul bunului y (apartament), bun pe care-l închiriază lui Ygreculescu care astfel primește dreptul de folosință asupra bunului y (apartament), deci Xcsulescu nu pierde dreptul de folosință, oare, pe perioada contractului? Și în acest caz, nu se întâmplă ceea ce ați afirmat mai sus: dreptul de proprietate s-a "dezmembrat" temporar, deoarece anumite atribute ale sale au trecut în seama altui subiect de drept, adică, atributul de folosință are aceleași caracteristici ca "dezmembrământ" - uzufructul (ca și în exemplul dat de dvs.). Și din acest punct de vedere, logic, de ce unul este numit atribut și celălat "dezmembrământ"?

P.S. Să înțeleg, oare, că e încă un caz în care logica juridică nu are nimic sau are prea puțin de a face cu logica naturală (aristotelică)?