[George.m]

În prealabil postat de iustin10

Eu nu mi-am inselat niciodata sotia,dar tot ma consider ca un adulter,pentru ca m-am uitat cateva clipe pe strada, la altele.Pentru ca Dumnezeu a cunoscut acel gand al meu,si pentru El,(ca si pentru voi cred),a fost ca un adulter.
Am fost cel mai fidel sot,dar in fata lui Dumnezeu ma simt ca ultimul desfranat.Pentru ca faptele mele sunt corecte,dar inima mea e tulbure.
De aceea,nu e suficient sa ne aratam fidelitatea prin absenta oricarei aventuri amoroase,ci mai ales,prin razboiul purtat in inima,pentru curatirea si despatimirea ei.
Caci,chiar daca faptele nu ne vor acuza,inima este adevaratul nostru ochi ,care stie adevarata noastra stare.
Numai cine isi curateste si inima ,poate zice cu adevarat ca a scapat de patima,si nu cel care,ca fatarnicii,are anumite fapte coretce,dar inima lui e plina de necuratie

Intr-adevar, desfranarea se petrece mai intai in inima. Hristos Insusi ne-a spus ca oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.