Secretul trecerii peste suferință nu este indiferența, crustificarea inimii și retracția în carapacea sufletului, ci punerea suferinței la picioarele Crucii lui Isus. Oricât de mult am suferit eu, Isus a suferit mai mult decât mine. În plus, El a suferit în mod nevinovat, pe când eu sufăr în mod vinovat. Identificând suferința mea cu suferința Lui, eu însumi mă identific cu Domnul meu și cu Dumnezeul meu, încât nu în carapacea mea mă ascund, ci în rănile Lui.
Cu atât mai mult este necesar acest lucru, cu cât rănile Lui eu le-am făcut. În viața mea, am făcut cel puțin un om să sufere teribil, iar acest om este Isus. L-am biciuit, apoi L-am îmbrăcat în straie de purpură în batjocură, ca apoi să smulg hainele de pe rănile Lui cu sânge abia închegat. I-am înfipt pe frunte o cunună cu spini, pe care am mai și îndesat-o cu un băț, ca să-I intre sângele amestecat cu sudoare în ochi. L-am atârnat pe Cruce și L-am împuns cu sulița ca să văd dacă se încăpătânează să traiască. Și totuși, El, vorbind despre mine, a spus: "Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face !". Și atunci, nu este normal să așez suferința mea la picioarele Lui și să spun: "Acuma știu, Frate, mulțumesc că mi-ai deschis ochii la timp și că m-ai ajutat să trăiesc, deși meritam să mor !"
Doamne, îndură-Te de noi !
|