Sa respectam parerile celorlalti, dar fara a aduce astfel ofensa lui Dumnezeu. Uneori suntem pusi in situatia de a alege sa fim pe placul lumii sau pe placul lui Dumnezeu. Sa nu cadem in capcane de dragul lumii.

Daca cineva imi intinde cupa cu otrava si stiu ca e otrava, o beau doar ca sa nu-l jignesc pe ,,celalalt"? Nu. La fel procedez si cu otrava spirituala. Sfantul Lavrentie de Cernigov nu recomanda prea multe discutii cu cei de alte confesiuni si religii. Spunea ca, daca stai langa un butoi cu pacura te murdaresti si tu si chiar daca nu te murdaresti mirosul de pacura iti impregneaza hainele.

Ce sa facem noi? Pai, daca tot ne adunam pe un forum ortodox sa ne punem problema cum ne putem mantui in aceste vremuri, nu cum sa ecumenizam acest forum. Idealurile unui crestin de rand nu sunt aceleasi cu ale ierarhilor ecumenisti. Discutiile contradictorii cu cei care nu sunt interesati de mantuire nu ne aduc niciun folos si uneori e mai bine sa fie curmate la timp. Se poate rezolva acest lucru si intr-o forma civilizata, astfel incat omul sa simta ca nu pe el il respingi, ci ideile sale. Discuti cu ateii si cu cei de alte religii si confesiuni despre sarmale, despre salate, despre politica, dar nu despre religie. Si atunci nu te certi si nici nu te tulburi.

Altminteri, daca nu luam aminte, riscam sa aplicam proverbul: ,,Daca ajungi intr-un sat cu lupi, inveti sa urli." Iar scopul nostru nu e sa urlam, ci sa invatam cate ceva unii de la altii. Pustnicii se izolau de confrati pentru a se ruga. Iar noi ne credem capabili sa facem ceea ce lor nici nu le-ar fi trecut prin gand: sa discutam civilizat cu cei de alte confesiuni in conditiile in care nu suntem vindecati de patimi. Pai isi bate joc necuratul de noi de nu ne vedem!

Pai ce suntem noi Parintele Cleopa sa luam mana adventistei si sa-i facem cruce si sa-i aratam cum fuge dracul de ea? Nu. Nu ne-am vindecat suficient de patimi, asa ca stam in banca noastra. Cunoastem bine Ortodoxia? Nu. Bun si atunci de ce sa ne batem capul cu alte confesiuni?

Discutand crestineste intre noi, ortodocsii, chiar si in acest mediu virtual, invatam sa-l pretuim pe aproapele nostru si chiar sa ne smerim. O experienta deosebita a cuiva ori un sfat dat noua sau altcuiva ne poate fi de folos.

Exprimarea dezacordului fata de tot ce nu este placut lui Dumnezeu n-ar trebui sa deranjeze pe nimeni. In probleme duhovnicesti, franchetea ar trebui sa primeze, nu dulcegariile care pot masca intentii mai putin placute lui Dumnezeu sau pot semnifica un acord tacit chiar si cu erezia!