[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Templier Knight

Am discutat cu cineva de curand , o colega , e penticostala.Spunea ca numai crestini se mantuiesc,nus ce sa cred ,oare daca esti budist,hinduist,evreu nu ajungi in rai, prin simplul fapt ca nu esti crestin.Oare unde i dreptatea?Deci ne-crestini chiar daca traiesc o viata curata , cu fapte bune, dar cu niste doctrine religioase diferite , sfarsesc in iad.Nu zic ca trebuie sa ne convertim la alte religii, dar nu inseamna ca tot ce nu este crestin este sortit pieirii.Astept pareri

"În afara Bisericii nu există mântuire" este o veche dogmă şi, în privinţa aceasta, colega dv are dreptate
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=11315

Faptele bune şi viaţa curată reprezintă un lucru foarte bun, dar acestea nu sunt suficiente pentru mântuire. Acest lucru se explică prin faptul că mântuirea este un dar supranatural: se mântuiesc numai cei care mor în stare de Graţie Sfinţitoare (Har Sfinţitor). Această Graţie Sfinţitoare este darul supranatural al lui Dumnezeu. Adam şi Eva l-au avut, dar l-au pierdut, astfel încât oamenii se nasc în stare căzută. Dar nu i-a lăsat Dumnezeu pe oameni să fie sortiţi pieirii, ci de la început, chiar de la Cădere, le-a promis răscumpărarea. Acesta este motivul principal al întrupării lui Isus, care a spus: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". Mijloacele instituite de răscumpărător ca să ne răscumpere sunt: Biserica şi Sfintele Taine. Odată cu Înălţarea lui Isus, raiul a fost deschis, căci înainte era gol.
Răscumpărarea se referă nu numai la oamenii care trăiesc în trup după întruparea lui Isus, ci şi la cei care au trăit înainte, astfel încât avem următoarele situaţii:
-drepţii care au trăit înainte de Isus (mai exact: care au murit înainte de începutul activităţii publice a Bisericii, care a fost în ziua de Pentecost) au putut intra în rai începând cu ziua Înălţării, sufletele celor morţi până atunci stând într-un loc (sau stare) numit de catolici "limbul Părinţilor" sau "limbul Patriarhilor" ori "sânul lui Avraam".
-păcătoşii care sunt în această situaţie nu au putut beneficia de venirea lui Isus. Ei se află în iadul propriu-zis. Mai multe detalii dă Cristos în parabola săracului Lazăr şi bogatului nemilostiv.
-drepţii care au trăit după întruparea lui Cristos (mai exact: care au murit după ce activitatea Bisericii Catolice a început) se împart în următoarele două categorii:
cei care au auzit mesajul Evangheliei şi care se pot mântui numai prin credinţă (inclusiv faptele de credinţă, fără de care credinţa e moartă) şi prin Taine.
cei care nu au auzit mesajul Evangheliei, care se pot mântui printr-o viaţă curată. Aceştia sunt cei despre care Ap Pavel spune că "au Legea în inima lor". În condiţiile de azi, în care Biserica a răspândit mesajul ei oriunde ştie să existe oameni pe pământ, probabil că sunt foarte puţini.

Este de discutat ce trebuie să înţelegem exact prin "a auzi mesajul Evangheliei". Sunt într-o ţară pretins creştină, în mijlocul Europei. România să zicem. Dar mesajul Evangheliei, paradoxal, nu ajunge la mine. Câte o biserică răsare la fiecare colţ de stradă, unde am învăţat la istorie că primii români aduceau cult unei fiinţe inventate de ei, căreia îi spuneau "Dumnezeu". Pe căile pe care umblu eu, colegii mei de şcoală şi de generaţie, anume pe Internet, pe undele TV, din ziare şi tot mai rarele cărţi pe care le citesc, nu există mesaj evanghelic: nimic despre Dumnezeu, eventual lucruri contra lui Dumnezeu. În acest caz, eu unde mă calific ? La mine a ajuns mesajul Evangheliei, caz în care, neurmându-l, sunt în ignoranţă vinovată şi merit damnarea, sau se poate spune că nu a ajuns acest mesaj, caz în care sunt în ignoranţă invincibilă şi mă pot mântui dacă duc o viaţă în conformitate cu morala naturală ?
Cu alte cuvinte, "a auzi mesajul Evangheliei" ce înseamnă: a-l auzi cu urechile sau a-l auzi cu inima ? Greu de spus. Pentru cei, atât de mulţi, pe care îi vedem că Dumnezeu nu a ajuns la conştiinţa lor, putem spera că Dumnezeu, care cunoaşte inimile, îi va socoti ca pe sălbaticii din tribul zulu-mbembe şi nu îi va judeca după credinţă, ci după fapte, chiar dacă ar adera formal la budism, Biserica Scientologică, etc.
Dar asta e o simplă speranţă. Dacă m-ar întreba cineva cum să facă să se mântuiască nu cu speranţă, ci cu siguranţă, i-aş pune Evanghelia în braţe şi i-aş zice: "Citeşte, crede şi te botează !"