Dumnezeu nu l-a adus pe om la existenta pentru ca mai apoi sa-si manifeste ura si mania fata de el. Cum ar fi putut cere omului, nu numai sa abroge legea talionului, nu numai sa intoarca si celelalt obraz celui ce il loveste, ci chiar sa isi arate iubirea fata de vrasmasi pomenindu-i in rugaciunile sale, daca El nu ar fi Iubire, in care nu exista umbra de ura sau de razbunare ticaloasa?
Cineva spunea ca Dumnezeu are o singura limita: nu poate incalca libertatea umana, nu-l constange pe om. As indrazni sa afirm ca mai are una: Dumnezeu nu poate gandi nimic de rau cu privire la om.
|