Citat:
În prealabil postat de andreicozia
Nu costa nimic???
Cum iti rezolvi problema bombardamentului hormonal din creier?
Ar insemna ca toata lumea sa se masturbeze, ceea ce este cu muult mai grav si daunator sanatatii si vietii sociale si comunitare.
Devi un ciudat, ajungem ca baietii in alte tari orientale unde se tin de mina si cine stie cum se mai rezolva intre ei.
|
Și ce îți zic bombele alea hormonale din creier? Ia spune-mi și mie ce îți spun hormonii? Că am mai auzit și la alții că cică hormonii vorbesc, și te împing ei în păcat, ce vine așa ca din reflex, ca o necesitate...
Îți spun eu ce e, nu se lasă diavolul până nu o bagă în gura cuiva... hula!, înjurătura, eliberarea... zice că te răcorești dacă te nemulțumești, te revolți și apoi te răzbuni... jegsual... cât mai colorat ca ăia din filme...
Și după ce ai cedat și ai crezut că e firesc, gata te lasă... căci de atunci nu mai e nevoie să te lucreze...
Nu există refelxe și nici hormoni care să te împingă sau să-ți vorbească decât pofte rele prin care se manifestă
viermii... dar e mai mult credința ta în învățăturile mincinoase care se manifestă oridecâte ori
îți vine să... pentru că tu speri în fericirea ce vine din curvie, care defapt e fericirea trădării care te încântă... așa ca o gLume bună... dar nu e decât un electron comunist și ateist înebunit de dialectică și de ispisici care miorlăie speriate... că o să fie ratate... fără bani... murdari.
Dracul vede, apoi crede că va fi fericit că speră că o să-l satisfacă o poftă lacomă... un câștig fără muncă... și atunci privește cu neasț și se compătimește înălțându-se în ochii săi... defapt e o frică murdară care se dă și se ține mare... e grozăvia mutului care crede că va putea înjura. Își ia avânt își dă curaj și se aseamănă cu orice altceva afară de Iisus, iar dacă se aseamănă cu Iisus, atunci o face numai așa ca la circ, ca artiștii ca să capete slavă de la oameni... oamenii ăia murmurdari asemenea cu toți ceilalți oameni păcătoși și necredincioși... cu proorocul cel mincinos care se dă mereu exemplu că iată el poate să facă rău, deși e îmbrăcat în blană de oaie ca să vadă omul că reprezintă pe Domnul și deci să îndrăznească și să facă și el asemenea... să ia calea aia scurtă ce duce pe poarta cea largă... ușurătatea și compotpromisul.
Deci se crede omul pe el și numai pe el exact ca un blegoist muced plin de baallamucegai, căci îi e foarte frică să nu cumva să nu asculte de părinții cei străini... străini de Dumnezeu, de nenia și de tanti grijania, și de frică se îndoiește mereu, la nesfârșit, ca să-i asculte mai bine pe ei decât să plinească ceea ce ar fi trebuit să știe și el până acuma... căci de multă vreme grăiește Domnul peste pământ întru venirea Sa spre slavă... veșnică, netrecătoare și nepieritoare... Dar nu se găsește ureche care să se plece spre ascultarea cea bună, ci doar urechi de caană de
cafia... amară dar „bine” îndulcită.
Soluția e simplă: Nu te împrieteni cu gândul și nu sta de vorbă cu trupul!