La începutul creștinismului, numele de „Biserică Creștină" nu era folosit
cu aceeași conotație cu care îl folosim noi astăzi. În zilele noastre îl folosim fie cu referire la întreaga creștinătate, fie cu referire la vreunul dintre marile culte creștine, dar în acele timpuri era dat numai unor biserici locale. Acesta este cazul bisericilor descrise la începutul Apocalipsei. Desigur acestea corespund în mod profetic și etapelor pe care urma să le parcurgă Biserica pe parcursul erei creștine de la apostoli până la sfârșitul timpului.
Biserica Creștină nu era așa cum înțelegem noi Biserica în zilele noastre. Cînd spunem că exista o singură Biserică creștină, referindu-ne la primele trei secole ale creștinismului, numele de „Biserică Creștină" este mai mult generic și se referea la totalitatea celor care deveneau creștini primind mesajul Evangheliei și, fiind botezați, se alăturau grupului de credincioși creștini din acea localitate. În acele timpuri, Biserica nu era o instituție, nu exista o ierarhie ecleziastică conducătoare sau vreun fel de organizare administrativă a acesteia ca un întreg, sau pe întreg teritoriul Imperiului Roman. Fiecare grup de creștini dintr-o localitate forma biserica locală, fie că credincioșii se adunau toți împreună, fie că se adunau în mai multe locuri din cauza celor ce-i persecutau. Bisericile (adunările locale) erau independente din punct de vedere administrativ și organizatoric. Toate bisericile creștine locale astfel constituite atît în Imperiul Roman, cît și în afara lui, formau în acele vremuri ceea ce noi numim astăzi Biserica Creștină, deși, așa cum am spus, ea nu era organizată nici administrativ, nici ecleziastic. Unitatea acestor biserici era dată de învățătura lui Iisus Hristos.
|