[anna21]

În prealabil postat de camy_d

Te poţi mântui şi în lume şi la mănăstire. Câtă vreme eşti în lume ai obligaţia să-ţi valorifici talanţii primiţi de la Dumnezeu. Trebuie să-ţi dezvolţi şi aptitudinile lumeşti de scriitor, pictor, matematician, profesor etc. Lui Dumnezeu nu-i plac leneşii. Nu te mântuieşti dacă de exemplu la şcoală nu înveţi nimic zicând că învăţătura e deşertăciune.

Asa este: te poti mantui si in lume.
Dar calea este aceeasi ca la manastire: lepadarea de lume.


"Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. " (Luca 18:22)
("Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. " Marcu 10:21 etc)
(nota: bogatia este talcuita nu numai ca bunuri materiale, dar si ca patimile de care ne lipim sufletul: iubirea de ranguri, de titluri, iubirea de ceea ce suntem ca formare sociala, etc.)


"29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi." (Matei 19)

"37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine."


"Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. " (Luca 14:33)

Mai am citate, daca mai vrei... sunt mult mai multe care afirma necesitatea lepadarii de tot ce este lumesc in noi.