Însuși termenul acesta de "eretic", ori de "sectant" a fost atribuit celor care neagă Sfânta Tradiție, tot pe baza tradiției bisericești și a scrierilor sfinților părinți, în loc ca baza comparativă să fie constituită de Sfintele Scripturi. Acele culte care nu recunosc Tradiția bisericească ca autoritate a credinței creștine au fost declarate eretice tocmai pe baza învățăturii Tradiției!
Cu obiectivitatea unui istoric adevărat, Mircea Eliade spune în „Istoria credințelor și ideilor religioase":
"În fond, primele forme creștine erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice." (p.461)
Pe ce bază au fost declarate eretice acele forme creștine care semănau cu cele din primul secol? Pe baza Tradiției bisericești, deși acele culte sunt fidele Cuvântului lui Dumnezeu! Sfânta Tradiție a înlocuit Cuvântul scris al lui Dumnezeu, așezînd învățături noi, prin care harul lui Dumnezeu este făcut inutil. Prin dogmele adăugate de către preoți la învățătura apostolilor, ridicate apoi la rangul de Tradiție și autoritate a credinței, creștinismul original, care era o religie a inimii, a fost transformat într-un creștinism ritualist încorsetat de reguli și ritualuri fără viață care nu-L mai înalță pe Hristos, ci evidențiază importanța slujitorilor Bisericii și justifică existența ierarhiei bisericești, ca segment distinct, diferit de credincioșii de rând. De aici și ținerea cu dinții de aceste obiceiuri fără temei scripturistic.
|