Cu frica!
Cand ma gandesc la viata am sentimente contradictorii: pe de o parte ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat-o si pentru ca am un acoperis deasupra capului, ce manca zilnic, un loc de munca, pe de alta parte cu tristete si vinovatie pentru ca e departe de a fi o viata crestineasca in adevaratul inteles al cuvantului.
La moarte ma gandesc cu frica, si ma gandesc poate prea des (sau prea rar?)
Mi-e frica de ce e dincolo. Mi-e frica de urmarile pacatelor mele.
Mi-e frica si de viata, si de moarte.
|