[sophia]

În prealabil postat de dobrin7m

Sophia
Atunci cand iubesti aproapele foarte mult asa cum spune Iisus Hristos, se intampla urmatorul fenomen:
Vine la tine un om necajit , aproapele tau, care incepe sa iti destainuie necazul sau, si plange si se agata de tine si te intreaba ce sa fac ca nu mai vad nici o iesire din asta. Si tu te uiti la el, si plangi cu el si suferi si tu, pentru ca te transpui in situatia lui, iti imaginezi ca traiesti necazul lui, pentru ca il iubesti, si imediat iti vine in minte sfatul. In acea clipa tu traiesti necazul lui si incerci sa iesi din el. Si astfel poti sa il sfatuiesti. Si iata , omul pleaca , si reuseste prin tine aproapele lui, sa iasa din necazul sau.

Nu este asa. Pur si simplu nu poti sa-i dai un sfat (bun), pentru ca nu cunosti situatia. Chiar daca suferi si plangi cu el, nu inseamna ca tu stii cu adevarat prin ce trece
iar tu maine stii ce spui altui om care trece prin acelasi lucru, tocmai pentru ca tu astazi ai trait necazul. de cate ori ai privit la suferinta si ai plans instantaneu ca si cum tu ai fi in suferinta? Niciodata? Atunci nu poti da sfaturi. Atunci cand plangi si simti si tu suferinta celui de langa tine atunci poti da sfaturi.

Nu, nu poti da sfaturi, pentru ca nu ai experienta necesara. Poti sa-i spui din ceea ce stii tu, sau o vorba goala, dar nu sa-l inveti ce are de facut atunci.

Asta este iubirea de semeni, pe care au invatat-o calugarii nostrii, si pe care cu smerenie nu o flutura ca un stindard.
Din adevarata iubire de semeni izvorasc si sfaturile. Din plansul curat al calugarului, pentru un pacatos sau altul, plans stiut doar de Dumnezeu, izvoraste sfatul catre pacatos. E un fenomen pe care cei superficiali nu il inteleg sau nu vor sa il inteleaga.
Iata cum, calugarul, cu tot duhul de la Dumnezeu stie ce inseamna iubirea pana la lacrimi si de nedespartit, el traieste iubirea de semeni pana la lacrimi.
Iubirea de semeni ce a invatat-o de la Iisus. Noi mirenii astia superficiali nu am experimentat niciodata iubirea pana la lacrimi. Tu Sophia ai incercat asta? NU pentru copilul sau sotul tau, pentru semenul tau. Ai plans vreodata asa spontan, brusc, fara voie atunci cand ai vazut copilul descult si flamand pe strada? sau atunci cand ai vazut batranul abandonat in drum? sau bolnavul suferind pe pat? Strainul aproapele tau? Aceasta este iubirea de semeni, si din plansul izvorat din suflet, vazandu-te tu insati descult, dezbracat si flamand, doar pentru o clipa , intelegi tragedia semenului tau si poti sa dai sfaturi bune.

Da, am plans si inca de cate ori! Da, in cazul ala se poate, dar nu poti sa te vezi/imaginezi insurat/divortat cand nu esti si nu ai fost, nu poti sa te vezi/imaginezi cu copil, cand nu ai, sau invers.

Calugarii pustnici, se roaga zilnic pentru toti oamenii, si plang zilnic pentru noi toti si stiu foarte bine ce inseamna suferinta fiecaruia din noi si pot da oricand sfaturi bune pentru fiecare om pentru ca in fiecare clipa , prin transpunerea a lui insusi in suferinta altuia simte acel ceva, traieste acel ceva.
Adevarat ca nu toti pot ajunge la acest nivel. Tu Sophia la ce nivel de iubire de semeni esti?

Nimanui dintre laici nu le-a venit in minte sa dea lectii de calugarie.... unui calugar, spui tu.

Tu ai face ceva inutil?
este util sa incercam sa dam lectii de calugarie, calugarului? si normal?
elevul da lectii profesorului?
uneori da
copilul parintelui?
uneori da
si apoi lectiile se dau cui este nevoie. Elevul are nevoie de lectiile profesorului? Da.
Copilul are nevoie de lectiile parintelui in viata? Da.
Calugarul are nevoie de lectiile laicului in calugarie? Nu. Nu are nevoie si nici nu a cerut vreodata.
Lectiile se dau celui ce au nevoie si celui ce le cere.
Lectiile se dau de cei care stiu.
Calugarul poate da lectii laicului? Da pentru ca din randul laicilor provine, si da, pentru ca in calugarie traieste suferinta laicului, si da, pentru ca vede si simte suferinta laicului. Si da pentru ca doctor de suflete se numeste.

Uite sa vorbim pe concret:
1. Un calugar nu stie ce inseamna a fi casatorit.
El spune oamenilor casatoriti ca nu trebuie sa aiba relatii, pentru ca sunt pacat, murdare si nu mai stiu ce. Sa tina post, sa nu faca aia si aia la biserica, pentru ca este un pacatos, daca a avut relatii cu sotul si sotia. Mai precis ii cere sa stea separat de sot/sotie. Ca sa respecti asta trebuie sa nu te mai atingi de el nici cu mana, sau sa-l saruti, trebuie sa dormi in alta camera, etc.
Daca el ar sti cum este asta, cum este intr-o familie, cum este sa te desparta cineva si sa te puna in alta camera/casa, n-ar putea sa-ti dea asa sfat.
Un preot de mir nu da asemenea sfaturi, prin comparatie. El stie cum este, pentru ca este insusi insurat. Si stie cat este de greu ceea ce se cere. El insusi trece prin treaba asta.

Preotul meu imi spunea ca el nu poate da sfaturi pentru viata privata a oamenilor, ca nu stie. Are si el o experienta de viata, dar mi-a spus: "intai ca fiecare are o situatie proprie, nu exista sfat universal. Punct."

Se spune ca biserica (probabil ca tot dintre sfintii parinti fara familie), nu permite sa ceri ajutorul medicului ca sa poti face un copil. Dar stie cineva, in afara de cel in cauza, cum este sa doresti un copil si sa nu poti? Nu stie, nu poate simti aceasta durere. Nu poate.
Altfel nu putea da asa sfat oamenilor necajiti trimitandu-i mai rau in disperare. Ca sa asculti aceasta porunca, trebuie sa ramai fara copil.Clar.
Nu poate sti nimeni, afara de cel in cauza ce inseamna sa ai o boala, sa n-ai un brat, sau un picior, sau vedere, sau sa stii ca poti face un copil nenorocit pe viata ( ca n-ai voie la medic, n-ai voie avort nici pe caz de boala, etc.).
Si multe altele.

Sunt si lucruri pe care poti sa ti le imaginezi (foame, frig, lipsuri), altele pe care poti sa le percepi daca ai o anumita sensibilitate sufleteasca.

Si in final: un preot sau un calugar pot sa primeasca si ei invatatura de la altii, acolo unde nu stiu. Nimeni, in afara de Dumnezeu, nu este atoatestiutor. Un preot sau un calugar nu stie sa construiasca o masina, sau o casa, sau mai stiu ce. Cheama si ei oameni care se pricep.
Si calugarul si preotul se duc la medic, la avocat, sau mai stiu eu, ca sa le ceara sfatul, sa-i ajute.
In general lumea are nevoie nu de sfaturi/vorbe, ci de ajutor concret pentru a rezolva situatia.