Citat:
În prealabil postat de sophia
Marius, dar tocmai asta este problema si paradoxul. Cum poti sa spui asta? Parintele s-a confruntat cu situatiile altora, pentru ca le-a auzit. Doar atat. Cum sa fi trait alaturi de ei suferinta, fara a o cunoaste? Tocmai sfaturile lui arata asta. Sfaturile unui calugar sunt in general (ca mai sunt si exceptii, mi se pare la Teofil Paraianu) f.dure.
Un calugar nu poate stii ce inseamna iubirea, aia de sot/sotie, de copil. Si da sfaturi cum sa te desparti mai mult de sot/sotie (prin post), sa nu poti sa-i ai, sau sa nu ai voie sa-l ai, sa fii nevoit sa iei decizii de viata si moarte. Din regulile dansului nici nu mai poti avea familie, pentru ca nu ai cand, esti mereu intr-un post.
Nu poate stii, cu tot duhul ce-l primesc de la Dumnezeu, ce inseamna iubirea (aia de sot/sotie) pana la lacrimi si de nedespartit, un copil, familia (cu bune si rele), a fi femeie (cu toate suferintele). Si atunci este f.usor sa ceara altora post intr-una, sa nu faca aia si aia, sa considere totul murdar, pacat, desfranare.
La fel cum nici un preot de mir (nu mai zic de noi laicii), niciodata poate stii ce inseamna calugaria, traiul in manastire, fara familie, fara copii, etc.
A trai ceva inseamna a simti cu adevarat acel ceva. Abia atunci stii ce inseamna si stii precis ce sa spui altuia.
Nimanui dintre laicii nu i-ar trece prin minte sa dea lectii de calugarie unui...calugar.
|
Sophia
Atunci cand iubesti aproapele foarte mult asa cum spune Iisus Hristos, se intampla urmatorul fenomen:
Vine la tine un om necajit , aproapele tau, care incepe sa iti destainuie necazul sau, si plange si se agata de tine si te intreaba ce sa fac ca nu mai vad nici o iesire din asta. Si tu te uiti la el, si plangi cu el si suferi si tu, pentru ca te transpui in situatia lui, iti imaginezi ca traiesti necazul lui, pentru ca il iubesti, si imediat iti vine in minte sfatul. In acea clipa tu traiesti necazul lui si incerci sa iesi din el. Si astfel poti sa il sfatuiesti. Si iata , omul pleaca , si reuseste prin tine aproapele lui, sa iasa din necazul sau.
iar tu maine stii ce spui altui om care trece prin acelasi lucru, tocmai pentru ca tu astazi ai trait necazul. de cate ori ai privit la suferinta si ai plans instantaneu ca si cum tu ai fi in suferinta? Niciodata? Atunci nu poti da sfaturi. Atunci cand plangi si simti si tu suferinta celui de langa tine atunci poti da sfaturi.
Asta este iubirea de semeni, pe care au invatat-o calugarii nostrii, si pe care cu smerenie nu o flutura ca un stindard.
Din adevarata iubire de semeni izvorasc si sfaturile. Din plansul curat al calugarului, pentru un pacatos sau altul, plans stiut doar de Dumnezeu, izvoraste sfatul catre pacatos. E un fenomen pe care cei superficiali nu il inteleg sau nu vor sa il inteleaga.
Iata cum, calugarul, cu tot duhul de la Dumnezeu stie ce inseamna iubirea pana la lacrimi si de nedespartit, el traieste iubirea de semeni pana la lacrimi.
Iubirea de semeni ce a invatat-o de la Iisus. Noi mirenii astia superficiali nu am experimentat niciodata iubirea pana la lacrimi. Tu Sophia ai incercat asta? NU pentru copilul sau sotul tau, pentru semenul tau. Ai plans vreodata asa spontan, brusc, fara voie atunci cand ai vazut copilul descult si flamand pe strada? sau atunci cand ai vazut batranul abandonat in drum? sau bolnavul suferind pe pat? Strainul aproapele tau? Aceasta este iubirea de semeni, si din plansul izvorat din suflet, vazandu-te tu insati descult, dezbracat si flamand, doar pentru o clipa , intelegi tragedia semenului tau si poti sa dai sfaturi bune.
Calugarii pustnici, se roaga zilnic pentru toti oamenii, si plang zilnic pentru noi toti si stiu foarte bine ce inseamna suferinta fiecaruia din noi si pot da oricand sfaturi bune pentru fiecare om pentru ca in fiecare clipa , prin transpunerea a lui insusi in suferinta altuia simte acel ceva, traieste acel ceva.
Adevarat ca nu toti pot ajunge la acest nivel. Tu Sophia la ce nivel de iubire de semeni esti?
Nimanui dintre laici nu le-a venit in minte sa dea lectii de calugarie.... unui calugar, spui tu.
Tu ai face ceva inutil?
este util sa incercam sa dam lectii de calugarie, calugarului? si normal?
elevul da lectii profesorului?
copilul parintelui?
si apoi lectiile se dau cui este nevoie. Elevul are nevoie de lectiile profesorului? Da.
Copilul are nevoie de lectiile parintelui in viata? Da.
Calugarul are nevoie de lectiile laicului in calugarie? Nu. Nu are nevoie si nici nu a cerut vreodata.
Lectiile se dau celui ce au nevoie si celui ce le cere.
Lectiile se dau de cei care stiu.
Calugarul poate da lectii laicului? Da pentru ca din randul laicilor provine, si da, pentru ca in calugarie traieste suferinta laicului, si da, pentru ca vede si simte suferinta laicului. Si da pentru ca doctor de suflete se numeste.