mie mi se pare că voi purtați un război inutil aici. nu încerc să vă închid subiectul. nu sunt nici de o parte nici de cealaltă.
vă aduc la cunoștință următoarele:
nici unul dintre voi nu urmărește să asculte ce spune ce are celălalt de zis. e doar un război.
războaie sunt multe. oamenii se ceartă și pentru și înpotriva lui dumnezeu.
există știință și există credință. și una și cealaltă are puncte importante de luat în seamă.
sufletul omului nu are nevoie de credință, de fapt. el nici de șuruburi nu are nevoie. oare voi nu vedeți asta? sufletul omului are nevoie de cu totul și cu totul altceva. (nu spun ce este ca să nu aveți ce ataca, desigur
).
și trupul omului nu are nevoie de șuruburi. nici de matematică nu are nevoie trupul.
ceea ce este este. ceea ce nu este nu este. (dar nu vă faceti griji, are omul grijă ca ceea ce nu este să devină ceea ce este) citiți "oul dogmatic" al lui Ion Barbu.
Gândesc că atunci când un om vorbește ceva fără să asculte, el numai încearcă să se asigure singur că ceea ce are el în cap este real.
problema este că atât unii cât și ceilalți au pe undeva dreptate. încercați să vedeți asta.
Oamenii fac următorul lucru: creează o idee sau o asimilează din exterior și abia apoi încep să se gândească la adevăr. vreau să spun că dacă asimilez ideea că există Dumnezeu voi găsi 4,5 miliarde de idei care să îl justifice (câte una pentru fiecare an de când s-a instituit această planetă). dacă aș asimila ideea că el nu există aș putea căuta o cantitate poate egală de silogisme gen inverse "Cogito ergo sum" ca să dărâm pe celălalt.
de aceea adevăratul teist este cel care trece prin etapa ateismului. altfel nu există adevăr în ceea ce numiti voi credință. (fă ce face popa nu ce zice popa)
Socrate înainte să moară spunea că după moartea trupului său,el va continua SAU nu să existe, concluzionând cu un inteligent "de ce să-mi bat capul?"
Cu respect.