Existența unui "limb al copiilor" (limbus infantum sau limbus puerorum) nu este, pentru catolici, o învățătură de nivel dogmatic (așa cum este existența purgatoriului), ci un construct teoretic, o învățătură de credință nerevelată, aparținând categoriei numită "de fide definita". Este imediat superioară unei teologumene și imediat inferioară nivelului apostolic (revelat). Mai pe românește, oameni care conduc Biserica și au deprindere avansată în a gândi despre cele de dincolo s-au străduit să găsescă în ce fel s-ar putea împăca dogma bunătății infinite a lui Dumnezeu, care nu ar putea să chinuie veșnic niște copii care nu au avut posibilitatea de alegere, cu dogma necesității absolute a Botezului pentru mântuire, transmisă nouă de Isus și de Apostoli. Și așa s-a ajuns la acest limb, în care copiii, deprivați de viziunea beatifică pe care o numim "mântuire", pot beneficia totuși de fericirea naturală, aceea pe care o întâlnim în cele mai bune momente pe pământ.
|