Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
V-ați întrebat de ce oare sunt atât de puține amănunte cu privire la rânduiala Cinei Domnului. E rândul meu să mă minunez cum nu vedeți absența totală a indicațiilor cu privire la Liturghie (chiar absența termenului) în Noul Testament. Și ciudat cum afirmați că tocmai participarea la această Sfântă Liturghie este o condiție a primirii harului și a mântuirii! Cum se face că Biblia numită "de folos" pentru cel dornic a se mântui, la acest capitol tace? Nu vi se pare suspectă această tăcere? Ori și aceasta e o Taină? Constat în ultima vreme că tot ce nu poate fi dovedit cu Sfânta Scriptură primește eticheta aceasta de "Taină".
|
Intr-adevar, Dumnezeu a lasat in Vechiul Testament, exact, cum trebuie facut fiecare lucru; cum trebuia facuta jertfa, ce se minca in anumite sarbatori, ce era bine sau rau de facut, mincat, cum trebuia sa ne comportam etc, etc, etc. S-ar parea ca acest set de reguli nu a fost suficient pentru mintuirea noastra. Iata ca in Noul Testament nu a mai facut o lista. Ci ne-a lasat, cum bine spune sf apostol Pavel, ceea ce ramine la final, respectiv credinta, nadejdea si dragostea, acestea fiind cele mai importante. Iar prima din ele, baza evolutiei noastre spirituale, e credinta. Ne intrebam, credinta mea (ca in acea bucata de piine se afla chiar Trupul Domnului) sau a ta(care afirma contrariul) e cea corecta? Mai ales ca in biblie e scris despre lupii in haine de oaie, despre amagitori, iar abaterile de la credinta s-au produs inca de pe vremea apostolilor, asa cum mentioneaza sf apostol Pavel. Despre amagitori ne spune si Isus, si sf apostoli Pavel, Ioan sau Petru. Cum pot eu sa decid care e credinta corecta? Raspunsul ni-l da Isus clar: pomul se cunoaste dupa roade, iar credinta dupa fapte. E simplu. Atita vreme cit ceea ce afirma preotii la care eu ma botez, spovedesc, impartasesc, imi ingrop mortii, este intarit de roade, credinta mea este corecta. Poate roadele nu sint date chiar de acei preoti, insa sint date de cei care au ACEIASI CREDINTA. Trebuie sa ma silesc sa nedajduiesc in milostivirea fara margini a lui Dumnezeu si sa iubesc din ce in ce mai mult, ca viata mea sa aiba sens.