[arriel]

În prealabil postat de iustin10

Cand ma jigneste cineva,ma gandesc in sinea mea: are dreptate ,am facut fapte mult mai rele decat spune el.Am facut nedreptati mult mai mari decat imi face el mie.
Cand gresesc cuiva , si imi reprosaza,ii spun :iarta-ma ,ai dreptate,atat m-a dus mintea mea proasta.
Toate greselile care le fac ,le fac din nestiinta .Si nestiinta ,si graba,abunda in sufletul meu.
Ma recunosc,asta sunt !
Deci cu ce m-ar mai putea lovi lumea,cand eu insumi imi recunosc ticalosia si neputinta ?
Nu indemn la pasivitate prin asta,este bine sa ne corectam,dar este bine sa stim de unde plecam.
Toate sagetile lumii,nu se pot infige decat in carnea putreda a mandriei.

Da ,asa e ,numai ca acela care te-a jignit sau ti-a reprosat ceva o data si n-ai reactionat,o va face in continuare ,iar cand rabufnesti intr-o zi [ideal ar fi sa nu rabufnim niciodata] "sageata lumii" te-a atins...Lumea ne loveste cu ispite ,oare chiar toate greselile noastre sunt din nestiinta?