276. A treia și a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLVI)
276. A treia și a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XLVI)
Cuvântul care vine la liderii pucioși vine din veșnicie, dar nici ei nu știu aceasta. El vine ca ei să-l primească cu învățătură nouă, învățătură de viață, și el să le dea lor viața cea de veci, ca să fie deja îmbrăcați în viața cea veșnică atunci când va veni el a treia oară, cu trupul văzut de ochii tuturor:
“O, fiilor care-Mi primiți venirea! De unde vin Eu când vin la voi cuvânt? Vin din veșnicie, căci scris este în Scripturi: "Obârșia Lui este din zilele veșniciei". Amin. Eu sunt cuvântul vieții, și vin cu veșnicia. Viața cea de veci voiesc să v-o dau.” […] Aduc mereu învățătură de viață la voi, ca să se găsească la voi viață când voi veni la voi văzut de ochii tuturor. Eu sunt cuvântul vieții, și așa vin la voi, iar voi trebuie să vă îmbrăcați cu viața, cu cămașa vieții, fiilor, precum Eu M-am îmbrăcat după înviere, căci am înviat din morți ca să Mă arăt Fiul Tatălui Savaot, născut de la Tatăl, Cel dintâi născut din morți.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Liderii pucioși sunt investiți solemn să dea viață adepților sectei de la Pucioasa, ca să aibă aceștia viață până la venirea Domnului cea văzută (dar se pare că liderii pucioși n-au prins bine lecția, pentru că n-au reușit să dea viață veșnică la nimeni; ba între timp au mai murit destui adepți, dintre care unii chiar mai răsăriți – cum ar fi “păstorul” Daniel, sau “sora” Ricuța)
“– O, copii învățători din partea Mea, mai mult și mai mult și tot mai mult de-acum, să dați viață din viața Mea la cei ce vor cu tot dinadinsul să fie vii până la învierea cea mare și văzută de vii și de morți, până la venirea Mea cu învierea tuturor pentru viață veșnică sau pentru tânguire, căci scris este: "Se vor plânge și se vor tângui bătându-se în piept toate semințiile pământului, și vor vedea pe Fiul Omului viind pe norii cerului cu putere și cu multă mărire, și va răsuna glasul de trâmbiță, și îngerii vor strânge pe cei aleși pentru Dumnezeu, pe cei ce s-au ales pentru Dumnezeu".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Sarabanda duhurilor de la Pucioasa face ca așa zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” să fie în realitate un ghiveci de alucuțiuni vocale în care duhurile interpreteză la scenă deschisă roluri mari și roluri mici, într-o melodramă de prost gust, dar cu cuvinte și fraze alese. Rând pe rând vin și vorbesc ca la microfon purtători de cuvânt neautorizați ai lui Dumnezeu care-și iau nume sonore, sperând că vor fi mai abitir ascultați și temuți: “Tatăl”, “Fiul”, “Fecioara Maria”, “Fecioara Verginica”, “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, “Sf. Ioan Botezătorul”, “Sf. Pr. Ilie”, “Sf. Pr. Daniel”, “Sf. Apostoli Petru și Pavel”, “Sf. Ap. Andrei”, “Sf. Ap. Toma”, “Sf. Ap. Luca”, “Sf. Ap. Ștefan”, “Sf. 40 mucenici din Sevasta”, “Sf. Gheorghe”, “Sf. Ierarh Nicolae”, “Sf. Ierarh Spiridon”, “Sf. Haralambie”, “Sf. Grigorie Palama”, “Sf. Ioan Scărarul”, “Sf. Dimitrie izvorâtorul de mir”, “Sf. Pantelimon”, “Sf. Împărați Constantin și Elena”, “Sfinții trei Ierarhi Vasile Grigorie și Ioan” (care vorbesc toți în cor, la unison), “Sf. Vasile cel Mare” (vorbind separat), “Sf. Ecaterina și Sf. Mercurie” (vorbind împreună), “Sf. Ecaterina” (vorbind separat), “Sf. Parascheva”, “Sf. Filoteea”, “Cuv. Maria Egipteanca”, “femeile Mironosițe” (vorbind toate odată), “Sf. Mironosiță Maria din Magdala” (vorbind separat), “Adam” (vorbind singur, fără Eva), “samarineanca de la fântâna lui Iacob”, “episcopul Vasile Târgovișteanul”, “patriarhul Teoctist”, “tânărul inginer Mihail” ("fiul" lui Dan, ucis de lovitură de cuțit în vara anului 1974), “Simion Zidaru” ("fiul" artiștilor Zidaru, decedat în luna august, anul 1997), "Dănciucă Gheorghe" (zis "păstorul Daniel", zis "nea'Mișu", decedat în urmă cu un an), etc, etc, etc. O pleiadă de duhuri care se pretind a fi duhuri de oameni obișnuiți, și de sfinți, și de îngeri, și care vorbesc toți în numele și în dreptul lui Dumnezeu, iar rostirile lor sunt adaugate de liderii pucioși cu migală, una câte una, la “canonul” cărții intitulată “Noul Testament de la Pucioasa”.
Iată, spre exemplu, cât de frumos este invitat duhul care poartă numele Maicii Domnului să vină cu mult dor din cer pe pământ și să aducă povețe duioase de mamă “poporului” pucios, și cât de înălțător le vorbește lor apoi acest duh, pentru lucrul venirii “Domnului” cea de astăzi, cu “venirea Lui care vine și iar vine” și pregătește judecata făpturii ( e vorba de ziua de 14 octombrie 2000):
“Acum, fiilor copii, e mama Mea cu dor de voi, și se îndulcește din vorbirea Mea cu voi și voiește și ea să vă îndulcească cu darurile ei cu care vă acoperă mereu pentru că sunteți fiii grădiniței venirii Mele. Grădinița aceasta este locul Meu ceresc de pe pământ, peste care îmi aștern cuvântul pentru toată făptura. Grădinița aceasta este masa pe care Eu scriu cartea judecății făpturii. Voi, fiilor copii, fiți cu veghe mare și cu cutremur sfânt, că aici Eu lucrez cu voi lucrarea Mea cea de pe urmă, și cutremur cerul și pământul cu cuvântul. Amin. Spuneți la toți cei ce iubesc venirea Mea la voi să nu-și risipească nici o clipă mintea și inima și simțurile lor spre paguba lor și a celor din jurul lor, ci să-și adune ființa și vorbirea ei spre folos pentru cer, că venirea Mea vine și iar vine ca râul care vine din munte spălând albia din calea lui. Vă aduce mama Mea mângâierea ei, îndemnul ei pentru lucrul venirii Mele, și povață de mamă, că ea este mama Mea și a celor ce Mă poartă pe Mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Duhul invitat să ia cuvântul le vorbește în primul rând liderilor pucioși, numindu-i “fiii grădiniței Lui” , “copiii tocmiți de cer” și “purtătorii Domnului”. El le amintește de “greul lui Dumnezeu” și de “bunătatea Lui” și de “grija Lui pentru ei” și de “venirea Lui” cea nevăzută cu norii, și de “rana venirii Lui” și de “greul venirii Lui” și le cere lor să fie cuprinși de durerea venirii Lui și să fie ei “puterea venirii Lui”, căci “Dumnezeul” Pucios este, se pare, sleit de puteri în venirea Lui și de aceea le cere lor tot ajutorul:
“ – Te bucur și eu, Fiule Doamne, mângâindu-i pe cei ce Te poartă azi întru venirea Ta. Te mângâi și eu, căci Tu ești purtat de ei, o, Fiule Care vii la fii. Să nu aștepte cerul după voi, copii tocmiți de cer. E așa de bun Domnul cu voi, și atâta grijă pune pentru voi, dar voi să nu vă folosiți de binele de la El, ci să vă faceți voinicuți pentru greul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Care lucrează la judecata și la învierea făpturii și la lumina învierii, fiilor vii. Toți cei care se hrănesc din Fiul meu Cuvântul, să ia de la voi spre împlinire toată venirea aceasta, ca unii care împlinesc Scriptura venirii Fiului meu după două mii de ani. Cuprindeți-vă de iubire și de durere pentru rana venirii Fiului meu, căci cu rană vine, și din greu vine când vine la voi. Fiți voi puterea venirii Lui, că vă cere aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Duhul “Fiului” și cel al “Mamei” se completează apoi în vorbirea lor, întrebându-se ce să le mai ceară și ce să le mai dea pucioșilor “să rumege” până la următoarea “venire din cer” cu focul iubirii lor. Și le dă aceleași îndemnuri: să-I ușureze “greul venirii Domnului” la ei, “să-i doară și pe ei rana venirii Lui” și “să se hrănească unul pe altul cu învățătura Cuvântului Pucios”:
“Mama Mea v-a încălzit la focul iubirii ei, copii ai venirii Mele. O, ce să vă mai dau? [...] Ușurați-Mi greul venirii Mele la voi. Să vă doară și pe voi rana venirii Mele, că printre dureri vin când vin, și abia vin de dureri, fiilor-copii. Cea mai mare lucrare pe care v-o cer este să vă hrăniți cu cele din cer și să vă dați hrana aceasta unii altora, căci prin ea vă sfințiți duhul și sufletul și trupul întru venirea Mea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Last edited by mariamargareta; 29.11.2010 at 11:41:51.
|