Scuze pentru interventie,expresia folosita de dvs mi-a adus aminte de ceva.Am incercat mereu sa reconstitui ultimele momente ale Mantuitorului precum si comportamentul celor doi talhari.Din ce am reusit sa pun cap la cap,prin compararea momentului Crucificarii descris in cele patru evanghelii,imaginea ar arata cam asa(este strict opinia mea si este posibil sa am erori de interpretare).

Ultimele clipe ale Mantuitorului(cronologic)

1.Hristos ajunge la locul crucificarii.Este rastignit.I se impart hainele>Hristos spune:,,Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac."

2.Langa cruce sa afla mama,sora mamei si ucenicul>,,Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.Hristos spune: ,,Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!"

3.Dialogul cu talharul.Hristos spune ,,Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai."

4.După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete.

5.Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

6.Primeste buretele.Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a.

7.Iisus, strigând cu glas tare: ,,Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu."

8.Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.

Rezumat ultimele cuvinte ar fi,in ordine: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac-Femeie, iată fiul tău!-Iată mama ta!-Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.-Mi-e sete-Eli, Eli, lama sabahtani?-Săvârşitu-s-a-, Părinte în mâinile Tale încredinţez duhul Meu.

II).Talharii

La inceput amandoi il ocarau(Matei 27:44, Marcu 15:32).Apoi se intimpla ceva(sa fi fost oare efectul rugaciunii lui Hristos>,,Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac")si unul dintre ei isi schimba radical atitudinea(Luca 23:39-43).Este interesant cum si-o schimba(in ordine)

a).il mustra pe celalalt ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
b).isi recunoste vinovatia ,,Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre"
c).il recunoaste pe Hristos ,,Acesta însă n-a făcut nici un rău."
d).Ii solicita Mila ,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta"


Ordinea ar fi: identificarea pacatului(a)-renuntarea la el(b)-primirea lui Hristos(c)-solicitarea Milei Sale(d)

Aceste aspecte au loc intre momentele 3-4 in ultimele clipe ale Mantuitorului.Este evident ca:ambii talhari il insultau la inceput.Unul se schimba radical.Nu stim ce anume l-a determinat dat tinand cont de ce se intimpla in acele momente poate este mai bine.Procesul sau de schimbare este extrem de profund dar cuantificat in cateva propozitii.Parca timpul fizic se contracta.Hristos ii da o asigurare directa.

Am citit o opinie care comenta momentul si o posibila motivatie (efectul rugaciunii si comportamentului Mantuitorului>sa nu uitam ce se intimpla atunci) a schimbarii unuia dintre ei in acest mod:

,,Unul dintre ei s-a cercetat în sufletul său. A văzut că Isus Se ruga pentru cei care L-au răstignit: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!; (Luca 23:34). A văzut că în ciuda chinurilor groaznice, Isus s-a îngrijit de mama Sa (Ioan 19:26-27). El a simţit relaţia dintre Isus şi Tatăl, căruia S-a rugat nerostind nici un cuvânt de blestem, fără ură.L-a văzut pe Isus atârnând pe cruce , având pace în suflet şi îndurând cu răbdare batjocurile oamenilor. Unul dintre ei a observat însă că Isus se ridică deasupra cuvintelor ce i-au fost adresate."

Opinie proprie(errare humanum est)>O forta sau forte exterioare de natura umana,atat de puternice,cu asemenea implicatii,intr-un moment unic in istoria omenirii,pot genera o asemenea transformare radicala,chiar si in ghearele mortii,chiar si pentru un ticalos.Acel talhar a fost transfigurat pe interior de ceva.Are o reactie diametral opusa de starea sa de pina atunci.Trece aproape insesizabil de la damnat la salvat.Ceva a actionat asupra lui cu o forta si o intensitate atat de mare incat l-a schimbat ca om.Nu poate fi doar frica mortii.Manifestarea sa este mult prea complexa.Parca fae o schema a pocaintei.Frica din ultimele momente inaintea mortii este,de multe ori,pe stil convulsiv,agitatie teribila,incoerenta,dorinta unor promisiuni totale.Acest talhar reactioneza de parca si-ar face testametul pe cruce.Pune totul,la final,in ordine,in propria sa viata.O demonstratie de pocainta autentica,fara nimic fals.Pocainta in stare pura.De la un ticalos.

In Luca 23:41(Anania)talharul spune> ,,dar Acesta nici un rău n'a făcut".Talharul,cumva,realizeaza ce intelese si Pilat> ,,Ce rău a făcut acesta? N'am găsit în el nici o vină vrednică de moarte"(Luc 23:22).Poate asa a gandit si talharul>intelege o realitate(nu fcut nici un rau)si poate si el a gandit la fel(nu ar trebui poate sa moara ca noi,care o meritam).Apoi ii spune lui Hristos>,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!“Cumva este ciudat.Nu a cerut ,,Du-ma in Rai acum.Promite-mi ca imi scapi sufletul".A solicitat ceva din viitor.

Versetul Luca 23:42(Anania) ma trimite la Matei 16:28> ,,Adevăr vă grăiesc: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăţia Sa“.Replica lui Hristos> ,,Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“.Parca ar fi spus>Talharul ,,Doamne,acum inteleg cine esti.Cumva am inteles.Nu ma uita in acel moment".Hristos:,,Ai inteles si ai crezut acum,azi vei merge.".Un amic mi-a spus ,,Pocainta l-a facut sa vada prin vremuri.I-a dat Cel de Sus sansa asta".Este doar o ipoteza speculativa.

Exista indicii cu privire la faptul ca cei doi talhari au murit dupa Hristos(Ioan 19:32-33),si prin urmare au fost martori la ultimele sale clipe.Promisiunea este data,daca cronologia mea este corecta,intre momentul cand Mantuitorul o lasa pe Maica Domnului in grija ucenicului si momentul cand i-se face sete,deci un moment al unei chinuitoare senzatii fizice.Ar fi intre momentul cand Mantuitorul se desparte de mama sa si momentul cand durerile omenesti il copleseau(dupa ,,Mi-e sete” urmeza,,Eli, Eli, lama sabahtani?”)Intre despartirea de mama si chinul fizic EL gaseste puterea sa ierte.Imposibil sa nu te cutremuri.

Ceva se poate observa:

1. Sunt aspecte din acele momente care nu le vom intelege,fie si numai daca realizam de ce era EL acolo.
2. Unul dintre talhari Il neaga pina la capat,unul se pocaieste de cele facute si solicita Mila,pe care o primeste.Pocainta sa,simpla in aparenta,este complexa in esenta,o intreaga invatatura comprimata in momentele mortii.
3. M-am intrebat mereu daca in acesta situatie,raportat la manifestarile celor 2 talhari sunt aplicabile cele scrise in Marcu 3:28-29. Oare sa fie un mesaj divin la adresa noastra?O exemplificare divina a celor spuse in Marcu?

O ipoteza:cel care se pocaieste nu a hulit(stim ca amandoi ocarau) contra Duhului Sfant in timp ce cel care ocaraste pina la capat de fapt(cuvintele sale din Luca 23:39 aduc aminte izbitor de modul de adresare din Matei 4:3 si 4:6) tocmai asta facea la final>hulea.Primul primeste iertarea datorita comportamentului sau dovedit prin traire,prin Credinta,prin pocainta.Poate Cel de Sus tocmai de aceea i-a dat tocmai Lui acesta sansa,la final.Inseamna ca ar fi o exceptie sau o regula?

Ce argumente am: nu amindoi huleau

1.Matei ,Capitolul 27>,Trecatorii,arhiereii,carturarii si batrinii>huleau.Talharii>ocarau

2.Marcu,Capitolul 15>cei ce treceau,arhiereii si carturarii>huleau.Talharii>ocarau

3.Luca,Capitolul 23>Capeteniile si ostasii il iau in ras/batjocoresc>Unul dintre talhari il huleste,iar celalalt nu.Al doilea se pocaieste si primeste iertarea,primul nu.

Mereu m-am intrebat daca nu cumva este o exemplificare divina a celor spuse in Marcu 3:28-29? Este doar o ipoteza.Sa ma scuzati daca v-am deranjat.M-ar ajuta mult eventualele dvs observatii.