Nu te arunca prea tare la chestia asta.Nu toate dorintele ni se implinesc in viata,dupa cum vrem noi si cand vrem noi.Poate nu este exact ceea ce iti trebuie acum o prietenie,dovada ca nu iti poti face prieteni,asa cum ai afirmat.Dumnezeu are caile Sale,tu lasa-te cuprins de El,lasa-te in Mainile Lui.Sa nu uitam ca au fost oameni care s-au dus in munti,in pustie,pentru ca au vrut sa fie mai aproape de El.Nu e neaparat ca tu te vei duce in pustie,dar am dat exemplul doar ca sa evidentiez ca rabdarea este cheia aici(daca am omis ceva este pentru ca sunt om si nu le stiu pe toate).Dar stiu sigur ca rabdarea este una dintre cele mai de pret virtuti ale omului.Iisus Hristos :"In rabdare se vor mantui sufletele voastre."Deci,credinta in Dumnezeu si rabdare.Vezi ca nu cumva,din aceasta dorinta a ta,sa ajungi la disperare si sa faci pacate.Incearca si nu judeca pe nimeni.
Citeste despre patimi pe acest site si vezi ca s-ar putea sa te incadrezi in vreuna,iubirea de lume.Marin,adica dorinta lui de a-si face prieteni samd,poate fi o patima sau se poate transforma intr-una si stim cu totii ce inseamna sa fii trist peste masura,daca nu,oricum multi stiu.Incearca sa nu te agiti pentru dorintele tale si sa rabzi in concluzie.Pentru ca patimile nu aduc nimic bun decat trandavie si tristete.Si eu am facut greseli la vremea cand gandeam cam la fel ca tine in sensul ca aveam aceeasi dorinta(credeam ca fara prieteni viata nu are sens sau gandeam ca o viata fara compania imediata a altor persoane nu are rost...imediat ma lua o tristete infernala,cand,de fapt,odata ce am gaseam in compania altora gaseam ca nu aveam nimic a le spune si ca ii cautasem degeaba).Am savarsit multe pacate grave si in vremea aia.Asta e tot o ispita ce vrea sa te abata(de la o viata spirituala in ascensiune,poate fi si cazul tau,adica ea reprezinta o apropiere de Dumnezeu).Si trebuie sa combati asta.A spune ca "nu am prieteni" nu inseamna neaparat a nu avea oameni cu care sa discuti,ci inseamna ca mintea ta e "programata" prost spre adevar.De exemplu,nici eu nu am relatii de genul frecvent,adica sa discut cu cineva in fiecare zi sau nici macar la o saptamana uneori nu vorbesc nimic cu nimeni.Asta inseamna ca nu am prieteni?Nu.Nicidecum.Eu ii consider pe toti oamenii prietenii mei pentru ca si Iisus Hristos,insusi,Fiul lui Dumnezeu,le-a zis apostolilor Sai:"Voi sunteti prietenii Mei".
Asa ca nu trebuie sa te sperii,ia lucrurile asa cum sunt.Gandeste-te la cat s-au chinuit altii,ca au murit de cine stie ce boli,sau chinuiti in felurite moduri.Sa nu mai vorbesc de martirii crestinismului care si-au dat viata pentru Hristos.Insusi viata lor Marin.Asa ca tu,in comparatie cu altii,nu ai mult de suportat.Exista o singuratate,dar,dupa cum spunea un Sfant Parinte de pe muntele Athos(iertati-ma,nu mai stiu cum il chema,dar era povestit de Parintele Paisie),el intrebat o data de niste mireni:"Parinte,dar tu nu te simti singur niciodata?",la care Parintele replica:"Nu sunt niciodata singur,Dumnezeu este cu mine si Ingerii si Sfintii".
|