Citat:
În prealabil postat de catalin2
Daca observi exact asta am spus si eu in cateva mesaje. Am constatat din discutiile cu mai multi catolici ca aproape niciunul nu cunoaste ce inseamna de fapt Filioque, din perspectiva catolica, nu ortodoxa. Asa spune si catehismul catolica, si Fer. Augustin, ca Duhul purcede de la Tatal si Fiul ca dintr-un singur principiu. Mai pe scurt, sunt doua posibilitati. Ori purcederea nu e o insusire personala, ipostatica, ci comuna, si atunci ar insemna ca e comuna si Sfantului Duh (o aburditate). Ori, daca purcederea nu e o insusire comuna, atunci Tatal si Fiul sunt o singura Persoana (modalism sau sabelianism).
Chiar si teologii catolici sunt confuzi, nu stiu cum sa o mai explice, asa ca folosesc termeni vagi. De exemplu unii spun ca in apus s-a facut mai putin deosebire intre Fiinta si ipostas, de parca asta ar fi o scuza, tot o eroare e.
Dar BC nu mai poate sa schimbe nimic, chiar daca e evident ca e o eroare, din cauza dogmei infailibilitatii. Daca s-ar recunoaste ca Filioque este o eroare dogmatica, ar insemna ca toti papii nu numai ca nu au fost infailibili, ci s-au aflat in eroare tot timpul. Dar stim cu e la catolici, chiar daca BC ar spune ca pamantul e patrat ei trebuie sa creada, logica si adevarul nu prea au loc aici.
|
Teologia romano-catolica contemporana incearca o armonizare cu credinta Sfintilor Parinti care afirma unanim ca Dumnezeu Tatal este unica cauza si incearca sa priveasca "purcederea" strict in acceptiunea de verb care inseamna "a trimite" ceea ce din puct de vedere dogmatic ortodox este corect, intrucat persoanele de acelari rang se pot trimite unele pe altele: Tatal trimite pe Fiul in lume, Fiul trimite Duhul Sfant, Fiul se intrupeaza de la (adica prin intermediul) Duhului Sfant.
Daca "a purcede" este inteles strict doar ca "a trimite" fara a avea vreo legatura cu existenta fiintala, atunci este corect si din punct de vedere crestin ortodox, dupa cum am aratat mai sus.
Insa in teologia crestin ortodoxa "a purcede" se refera la existanta fiintala la Duhului Sfant, mai exact la modul in care Dumnezeu Tatal cauzeaza existenta Duhul Sfant Dumnezeu prin purcedere, de aceea nu poate fi acceptat acest termen. (Daca romano-catolicii ar spune in loc de "purcedere" cu "trimitere" atunci ar fi acceptat). Dumnezeu Tatal cauzeaza existenta Dumnezeu Fiului prin nastere.
De remarcat ca in crezul niceo-constantinopolitan nu se foloseste verbul "a purcede" din limba greaca ci se foloseste vrebul "egeneto" care are un sens mult mai profund decat verbul "a purcede" intrucat se refera la existenta fiintala.
In concluzie, Biserica Romano-Catolica trebuie sa clarifice la nivel oficial pozitia ei fata de aceste aspecte. O pozitie abigua nu ajuta la nimic.
Pe de alta parte teologia crestin ortodoxa este foarte clara, urmand fara nici o abatere linia Sfintilor Parinti si evident folosind termenii acestora (iar traducerile sunt foarte clare).