[dobrin7m]

Sinuciderea nu trebuie acceptata de nici un crestin. Este efectul negarii existentei lui Dumnezeu.
Ce diferenta este intre sinuciderea unui om, de valoare dupa criteriile lumesti si un om, de rand tot dupa criteriile lumesti.
Am inteles ca isi pierduse vocea si asta nu a putut suporta. Cum adica? Unde era credinta ei in Dumnezeu? Cati oameni nu isi pierd vederea, auzul, o mana, un picior si totusi traiesc mai departe cu gandul la Dumnezeu?
Ce importanta are munca pe care o faci ca sa iti asiguri existenta? De ce nu pot oamenii sa accepte si caderile ci doar urcusurile? Nu din prea multa mandrie?
In viata intalnim multe, putem fi astazi director si maine portar. Cine nu e capabil sa treaca cu demnitate peste greutati, nu e capabil din prea multa mandrie. Si acesta este un pacat.
Si intotdeauna cautam vinovati in stanga si in dreapta. Noi nu suntem niciodata.
Sigur, e pacat cand moare un om de valoare, dar sa acceptam sinuciderea? Un om cu adevarat credincios nu se gandeste niciodata la sinucidere indiferent prin ce trece in viata si indiferent cine este el in societate.
Nu stiu de ce, dar nu pot privi cu compasiune un om care se sinucide. Nu pot. Imi pare rau de acel om, dar nu pot accepta gestul. Pentru ca este de neacceptat.
Noi oamenii avem un rol in societate in acest sens. Nu e normal sa privim cu compasiune la astfel de gesturi si doar atat. Sa vorbim frumos despre cel ce a fost si doar atat.
cei care sunt in preajma a unor astfel de oameni au acest rol. De ai face sa vada rostul vietii pe pamant, de ai face sa il cunoasca pe Dumnezeu.
Sa spun: Dumnezeu sa o ierte! dar oare o va ierta!!!