[doctor_faustus]

Un exemplu de conducere sinodală a Bisericii este cel al Sinodului I Ecumenic de la Niceea din 325. La acest Sinod, care a dezbătut şi combătut, printre altele, problema ereziei ariane, se vede şi din expresia Simbolului de credinţă precum şi din alte texte deciziile luate în Sfântul şi Marele Sinod al Episcopilor. Simbolul de credinţă de la Niceea se referă la credinţa comună a episcopilor adunaţi la Niceea în Marele şi Sfântul Sinod, credinţă care a devenit canonică pentru întreaga Biserică. Bineînţeles că la Niceea Crezul nu aduce o nouă "revelaţie" însă aduce lămuriri pentru a combate erezia ariană şi pentru a stabili care este canonul în materie de credinţa referitoare la dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu.

Un alt aspect interesant este prezent în canoanele de la acest prim Sinod Ecumenic, şi anume canonul 6:

The ancient customs of Egypt, Libya and Pentapolis shall be maintained, according to which the bishop of Alexandria has authority over all these places since a similar custom exists with reference to the bishop of Rome. Similarly in Antioch and the other provinces the prerogatives of the churches are to be preserved. In general the following principle is evident: if anyone is made bishop without the consent of the metropolitan, this great synod determines that such a one shall not be a bishop. If however two or three by reason of personal rivalry dissent from the common vote of all, provided it is reasonable and in accordance with the church's canon, the vote of the majority shall prevail.

în traducere românească

Să se ţie obiceiurile cele vechi, cele din Egipt şi din Libia şi din Pentapole, aşa încât episcopul din Alexandria să aibă stăpânire peste toate acestea, pentru că acest este şi obiceiul episcopului Romei. De asemenea şi în Antiohia şi-n alte eparhii (provincii) să li se păstreze Bisericilor întâietăţile (privilegiile). Este apoi cu totul învederat lucrul acela, că dacă cineva ar deveni episcop fără încuviinţarea mitropolitului, marele sinod a hotărât că unul ca acesta nu se cade să fie episcop. Iar dacă alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiată şi după canonul bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajbă (pizmă) proprie, să aibă tărie votul (hotărârea) celor mai mulţi.

canon din care se poate vedea foarte clar că Episcopul Romei nu avea putere sau jurisdicţie universală, totală sau absolută asupra Bisericii, ci avea o jurisdicţie sau stăpânire limitată şi anume asupra teritoriilor probabil din vestul european. Însă deşi Episcopul Romei este dat să zicem ca exemplu sau ca model, ceea ce reiese în mod evident este faptul că nu avea jurisdicţie universală asupra Bisericii, ci avea o putere sau jurisdicţie limitată. Aşa cum Episcopul Romei avea jurisdicţie asupra unei anumite părţi, tot aşa şi Episcopul Alexandriei avea şi trebuia să aibă (conform canonului) jurisdicţie sau stăpânire asupra unor teritorii, printre care Egipt, Libia, Pentapole.