[timeea89]

Vai vai vai, ce scrii tu aici am trait si eu. Cand eram mica radeau copii de mine, se intrebau daca sunt "cea mai urata fata din clasa sau inaintea celei mai urate", ziceau ca traiesc intr-un grajdi, altii m-au facut "amarata", dirigintele mi-a zis ca daca ar fi in locul prietenului meu mi-ar arunca sifonierul pe geam...si altele, si altele. De aceea acum imi place sa ma imbrac decent dar frumos, clasic dar cu gust, sa fiu naturala dar ingrijita.

Am cunoscut si eu un baiat, si totul era asa frumos, ne intelegeam asa de bine, mergeam la Biserica impreuna, vizitam manastiri, parintii nostri erau prieteni, el imi declara ca ma iubeste, spunea cuvinte frumoase, ca n-a simtit pentru nimeni ceea ce simte pentru mine, ca o sa ne casatorim si ca atat timp cat e cu mine ar putea trai si intr-o baraca. In acelasi timp spunea ca pe plan duhovnicesc e constient ca nu s-ar intelege cu nimeni asa de bine cum se intelege cu mine.

DAR....cum eu vroiam sa ii arat ca voi fi o buna sotie, gateam si faceam curat la el, in timp ce el era la antrenament, in fine, faceam totul ca sa-i fiu pe plac. Mama lui insa, cand a vazut ca lucrurile sunt serioase....a inceput presiunile cand pe mine cand pe el, ca sa ne despartim. Ma jignea de cate ori avea ocazia, zicea ca sunt mica si nu stiu nimic... Odata au avut invitati, si mie cum imi place sa ma ocup de copiii mici, si ei trag la mine. Fetita uneia dintre invitate s-a tinut de mine toata ziua iar mama ei i-a spus la un moment dat "Mai las-o in pace" la care "fosta viitoare soacra" i-a raspuns "Parca ea are mai multa minte decat Stefania", care avea 6-7 ani... De fapt mamei lui nu-i convenea nicio fata pentru baiatul ei, el imi povestea ca de una a zis ca una era urata, una rea, alta curva iar eu eram mica.

La un moment dat acest baiat de care eram indragostita imi spune ca vrea sa se calugareasca... ca el asa simte. Eu m-am gandit ca are o chemare aparte, si stiam ca nu ma puteam opune... El mi-a cerut timp sa se gandeasca, si eu i l-am dat, dar a durat mai multe luni si nu prea mai stiam ce sa mai fac. In plus ma ascundea de mama lui...Pana la urma nu ne mai vedeam pentru ca el trebuia sa invete pentru licenta de Teologie, ca mai apoi sa-mi spuna ca vrea sa plateasca pe cineva sa i-o faca...Si eu i-am imprumutat o parte din bani, ca parintii nu erau de acord sa-i dea...Ce rau am facut!!!

Si uite asa ne-am despartit...nu stiu ce mai face sau daca s-a calugarit, desi sunt aproape sigura ca nu...