Citat:
În prealabil postat de anna21
.. pai daca am idei preconcepute este doar din cauza ca vad prin prisma pacatelor mele.
Ca eu nu pot spune ca am pus un inceput macar.. dar m-as bucura sa fie cum spui tu (as avea de la cine sa invat). Cand voi incepe cu adevarat sa-mi pazesc simturile, nu voi mai fi pe forum, parerea mea (si cunosc persoane care au facut asta si au renuntat la astfel de activitati- pe langa televizor si altele lumesti, desigur).
|
Au dat bir cu fugitii. Nu-i condamn, deoarece este foarte usor sa gresesti prin cuvinte, dar nici nu-i laud, pentru ca multi dintre ei ar fi fost de un real folos.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Tu tot faci referire la trepte/ grade de mantuire.. eu nu am gasit asa invatatura.
|
Luca 7, 28
Zic vouă: Între cei născuți din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.
Ce intelegi tu de aici? Putem dezvolta subiectul, ca sa mi-l clarific si eu cu ajutorul vostru.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Eu nu pot sa-l scot pe sot din ateism.. Dumnezeu face asta, eu trebuie sa-mi vad de mantuirea mea in primul rand. Ca nu-mi iubesc eu sotul mai mult decat il iubeste Dumnezeu.
|
Dumnezeu respecta libertatea fiecaruia si lasa pe oricine sa faca ce vrea. Il va cerceta intotdeauna chemandu-l la El. Insa pana una-alta, sotul tau vede ortodoxia la tine; daca il vei sminti, il vei indeparta de mantuire. In cazul meu similar, eu prefer sa fac tot posibilul sa-i arat sotiei ca religia in care ma misc este o modalitate nobila de existenta, care nu exagereaza, care poate fi imbratisata usor si care o poate ajuta sa se curateasca de rau, in speranta invierii spre viata vesnica. Mai intai ma intereseaza mantuirea ei mai curand decat a mea, pentru ca in felul asta imi pun [risc] sufletul pentru ea. dar, ramane la alegerea ei daca va vrea vreodata sa incercam impreuna sa pasim catre Rai.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Hai sa spun cum inteleg eu ca sfintii se considerau pacatosi.
Sfintii erau pacatosi, ca nimeni NU este drept inaintea lui Dumnezeu si ei vedeau asta mai bine decat noi.
DAR una este sa zic eu ca sunt pacatoasa cand stiu ca NU ma lupt la sange cu pacatul.. ba, habar Nu am ce este aceea lupta!
Si alta este cand ei, luptandu-se cu pacatul intelegeau ca din cauza firii lor cazute si inclinate spre pacat NU puteau face mai mult fara ajuttorul lui Dumnezeu. Altfel spus, ei se luptau pana la ultima putere si stiau ca de la ei putere nu pot invinge, ci Hristos invinge prin ei.. si astfel se apropiau de potir.
Diferenta este enorma.
|
Da, mi-a placut expunerea. Insa, pana vom ajunge la smerenia si la dragostea lor, trebuie sa ne curatim cat mai des prin spovedanie si impartasanie. Altfel nu vom reusi sa facem nimic bun.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Si eu m-am impartasit duminica trecuta (nu am asteptat postul), dar nu mi-a dat prin cap sa-i numar pe ceilalti (e adevarat ca eu sunt in fata ca am copil mic).
|
Ei, aici o sa cititi ceva interesant. M-am spovedit vineri noaptea la manastirea unde slujeste parintele meu, pe la 0:30. Nu am reusit sa ma impartasesc in aceeasi noapte, ca a fost priveghere cu Liturghie la sfarsit, deci duminica am mers la mine in parohie sa ma impartasesc. Nu puteam sa merg duminica tot la acea manastire, pentru ca am fost de serviciu si a trebuit sa stau aproape de casa. Cand a terminat preotul predica, m-am dus in fata si, in momentul chemarii, mai multe femei care erau acolo au ingenunchiat pentru rugaciunile dinaintea Sfintei Impartasanii. Cand preotul a terminat rugaciunile, i-a zis unui baietel care statea in fata sa ramana acolo si a venit la el sa-l impartaseasca. Am zis ca poate o sa vina pe rand si la noi ceilalti care asteptam in genunchi, dar... s-a intors si a plecat in altar. Eu m-am blocat acolo, nu m-am asteptat la asta. Parintele deja a inceput sa spuna rugaciunea de dupa Impartasanie, asa ca am pierdut momentul. In cateva secunde mi-am amintit ca jos, la subsolul bisericii, alt preot impartasea copiii. M-am dus fuga la el, i-am povestit patania si m-a impartasit. Mi-a zis ca trebuia sa vorbesc dinainte cu el, sa-i spun ca voi veni, insa eu nu m-am asteptat ca intr-o parohie de 8000 de suflete, intr-o biserica ahriplina duminica trecuta, sa nu vina nici un adult la impartasit in afara de mine.
Deci nu mi-a fost greu sa numar cati s-au impartasit la Liturghie. Era o gluma care spune asa: Doi copii numarau o bila. :)
Citat:
În prealabil postat de anna21
Deci nu ma grabesc sa judec pe altii.. ce treaba am eu ca altii se impartasesc la 40 zile? Daca o fac cu pregatire, bravo lor.
|
Morala era ca nu prea e dupa preferintele noastre, daca stai ci-i citesti pe Sfintii Parinti si daca citesti Canonul 9 apostolic, care cade ca o palma peste obrazul bisericii ortodoxe din anul Domnului 2010.