Intradevar aici se vad si FAPTELE SI ROADELE.
Rugaciunea continua si isihasmul este sterp, fara valoare daca ca MONAH nu iesi mereu in intimpinarea aproapelui, daca nu participi la educarea si cresterea copiiilor orfani, ai strazii, handicapatii, si nu asa de la distanta cu semnele crucii( si alea-s bune dar nu sunt deajuns) ci SUFLECIND MINECILE si punind muschii, mintea, sufletul si inima la treaba!
Monahii rusi de abia acum, dupa multi ani de suferinta, dupa ce au trecut prin chinurile iadului, au realizat acest lucru si au observat neajunsurile pe care le aveau ca traitori in minastiri.
Si ei de abia in perioada recenta au realizat ca intrarea in SECOLUL XXI se face cladind punti cit mai SOLIDE intre viata manastireasca si COMUNITATILE din care fac parte, aceste punti fiind de natura LUCRATIVA SI DE AJUTOR FIZIC permanent, nu numai de binecuvintari de la distanta, primit ajutoare si pomeni care sa le asigure traiul linistit, dupa care... Dumnezeu cu mila.
Daca vor sa supravietuiasca in acest secol este imperativ pentru ei sa faca acest pas.
Ca romani trebuie privit cu mare atentie ce se petrece la ei si invatat!
Este mult mai benefic sa porneasca de la ei aceste initiative decit mai tirziu sa vina sub forma unor consecinte.
|